Cerșetorul de la margine de suflet(roman) - cap. 2)

,,Spune, mă, programu’, ce mai aștepți?”Lângă o tarabă din apropierea intrării dinspre Liceul ,,Panait Cerna” în Piața Mare se afla un grup de patru adolescenți, care, în mod curios, în loc să aprecieze sau să critice portocalele și clementinele care se înfățișau în fața acestora, se uitau dușmănos la un tip îmbrăcat sărăcăcios, care, chiar dacă se afla la câțiva pași de ei și putea auzi foarte bine ce rosteau, nu încerca să facă niciun efort să le răspundă la întrebarea pe care aceștia i-o adresară într-un mod cam neprietenos. Că de ce nu le spune programul... El își prezintă programul doar când are chef și mai ales când nu are bani sau țigări. Acum fumează satisfăcut în fața magazinului de pâine din apropierea tarabei pe lângă care stau respectivii tineri. Se vede că are destui bani pe ziua de astăzi și nu are chef să fie deranjat de nimeni... ,,Hai, mă, odată cu programu’ ăla, ce mama naibii! S-au boierit cerșetorii și nu știam eu?” ,,Bă, ei îs boieri de mult, de ăștia care muncesc e vai de capu’ lor. Dă-i mai întâi banii și de- acoalea cere-i prestația’!” ,,Ce, Dorine, or îs tâmpit? Prima dată marfa și apoi banii! Dacă nu-mi place bazaconiile lui?” ,,La toată lumea îi place de amărătu’ ăsta și n-o să-ți placă ție! Gigi, ia vino încoace!” Tipul sărăcăcios din fața magazinului de pâine nu părea să fi auzit îndemnul ce tocmai îi fusese transmis. ,,Ești sătul, nu? Ai avut clienți, ai primit parai grei și acuma nu ne bagi în seama. Ia vezi tu, că ne supărăm!” Gigi se opri din fumat, dar nici acum nu începu să-i bage în seamă pe tinerii care discutau cu atâta aviditate despre el. Scoase din buzunar 2 lei și ceru vânzătoarei de la magazinul de pâine un ștrudel cu mere. ,,N-am, mă, din ăla cu mere, îți dau unu’ cu brânză dulce.” ,,Mie să-mi dai unu’ cu mere!” ,,Bă, dacă faci figuri din astea, nu-ți dau nimic și cu asta basta!Ce atâtea pretenții?Și mai ești și un milog...” ,,Ia, mă, 5 lei și fă-ți odată meseria!”, îi spuse tânărul care cu puțin timp înainte zisese că el vrea mai întâi programul și apoi dă banii. Se observă faptul că începuse să își piardă răbdarea și ascultase în cele din urmă sfatul prietenului său, care îl cunoștea de mult timp pe Gigi de la Piața Mare. Știa că acesta nici măcar nu mișca un deget până când nu îi dădeai măcar 3 lei, unii ,,clienți” mai generoși punându-i în palmă chiar și bacnote de 10 lei. Chiar dacă adolescentul îi întinse cei 5 lei, cerșetorul părea că nu va ieși din inactivitatea care îl stăpânea și care îi enerva fantastic pe cei patru tineri. Se uita într-o parte, avea o figură care nu-ți prevestea nimic bun, mă refer în ceea ce privește comportamentul și poate vorbele. ,,Dă-mi, fă, ștrudelu’ ăla cu mere odată!”, izbucni el furtunos. ,,Mă, nerodu’ măicuții, nu ți-am zis că nu am acum? Vino peste vreo 3 ore sau 4 ore, poate atunci…” ,,Ce peste 3 sau 4 ore, eu îl vreau acum și cu asta basta!”, o întrerupse Gigi brutal. ,,Bă, tu iar începi? Vezi că poliția e în apropiere și de data asta nu mai glumesc…” ,,Ia să privim și minunea asta!” ,,Bă, ia cară-te tu din zona asta! Hai, mâinile la spate, capu’ sus și părăsește piața noastră!” Însă, cerșetorul, prefăcându-se obosit, se așeză deodată jos pe cimentul umed. Începu să și zâmbească. În felul acesta, Gigi lua în râs propunerea vânzătoarei de la magazinul de pâine de a-și lua tălpășița din Piața Mare a Brăilei. Tinerii sus-menționați începură să chicotească, crezând probabil că acest gest copilăresc făcea parte din programul mult-așteptat. Când nimeni nu se aștepta, sunetele unui cântec haios începu să iasă dintre buzele groase ale milogului așezat pe ciment. Tema acestuia era iubirea, dar era tratată într-un mod ironic, cu accente de mahala și carnaval. Vocea care îl rostea era una pițigăiată, obișnuită să cânte, după cum se putea observa chiar și superficial, doar de plictiseală sau la comandă. Versurile îi determinară imediat să râdă pe cei patru adolescenți, cărora li se întări convingerea conform căreia Gigi nu făcea altceva decât să-și prezinte un nou program, poate chiar în premieră. ,,Hai, vrăbiuțo, să plecăm din cazanu’ ăsta care se numește oraș,/Uită-ți mofturile și bluza ta fițoasă din umeraș!/Vreau să ne transformăm în lup și lupoaică la margine de pădure/Și patu’ nostru să fie un tufiș de mure.” Refrenul era cât se poate de comic și dulceag: ,,Dunărea s-a făcut ocean de mercur,/În centru e război între câinii vagabonți,/Blocurile s-au golit și făcut munți,/Iar eu mă plictisesc și nici un leu n-am cum să fur.” Tinerii începură să aplaude, nefiind desigur specialiști în științe, deoarece, dacă dețineau această calitate sau măcar citeau ceva botanică în timpul liber, puteau ști că murele cresc doar în zonele deluroase, nicidecum de câmpie, cum era cea în care se afla Brăila, orașul care le servea ca localitate de domiciliu. De asemenea, dacă erau pasionați și de literatură de calitate, cei patru crai ai petrecerii timpului liber în Piața Mare erau obligați să remarce că versurile din cântecul lui Gigi nu erau chiar așa de amuzante cum păreau a fi, ci aduceau o nouă imagine asupra poeziei de dragoste, chiar dacă într-o formă cam bizară. Imaginile erau puternice, chiar dacă puțin naive, așa că un căntăreț celebru(nicidecum cerșetorul care tocmai le interpretase!) ar fi avut mare succes cu ele. Doi din cei patru tineri scoaseră deja din portofel câte două bacnote de 5 lei, așa de nostimă li se păruse reprezentația lui Gigi. Ceilalți doi încercară să se codească în a-l răsplăti pe cântărețul amator, doar intervenția prietenilor acestora silindu-i să aducă la lumină din buzunare câteva bacnote de 1 leu. Chiar dacă un om cultivat și-ar fi dat rapid seama că Gigi pur și simplu e paralel cu cântatul, are vocea pițigăiată și înclinată spre prosteală, fredonase acele versuri din plictiseală pe o melodie aleasă la plesneală și, în plus, textul cântat nu era al lui, ci fusese alcătuit probabil de un rapper stradal local, adolescenții se simțeau mai mult decât mulțumiți și erau gata să îl răsplătească frumușel, bineînțeles, cu o condiție. Unul din ei i-o transmise pe scurt: ,,O mai vrem încă o dată!”. Însă, barbar și pe neașteptate, vânzătoarea de la magazinul de pâine, care mai mult ca sigur era iritată de îndrăzneala lui Gigi de a o face de râs în fața întregii pieți prin gestul lui de a se așeza ca un pașă pe cimentul din fața magazinului, ieși furioasă pe ușă cu o găleată de apă în mâna stângă. Știind exact ce are de gând să facă femeia cu apa din găleată, Gigi se ridică și fugi din locul acela într-o goană atât de disperată, încât, peste vreo trei secunde, se afla în celălalt capăt al pieței, însoțit deîndată de tinerii amatori de programul lui. Văzând că i-a scăpat prada(vroia desigur să arunce apa în capul lui Gigi), vânzătoarea alergică la toanele și nesimțirea cerșetorului lăsă găleata jos și luă în mână un băț ce părea destul de solid pentru a provoca o durere supărătoare. Începu să-l amenințe cu el pe cel care-i deranjase recent liniștea: ,,Îl vezi, mă, pițigoi urăt mirositor?!Să te mai apropii tu, că...” Și apoi începu cu morala: ,,Să sperie lumea de tine, mai ales copii, când îți vede fața aia de criminal evadat de la muncă forțată. La muncă! La muncă cu trântorii ca tine! Le place să stea într-un colț ca târfele pe centură și să le dea lumea bani pe frecat menta! Că nu găsesc de muncă și n-au ce mânca... Să se pună să măture străzile sau să plece la țară, să lucreze cu ziua pe tarlale, să știe și ei cum iese transpirația din tine și cum se câștigă o pâine ca oamenii! Zicem că suntem cerșetori, ne îmbrăcăm cu niște haine rupte, începem să ne plângem că n-avem cu ce trăi și începem să ne milogim pe străzi și în piețe pentru ceva mărunțiș. Dar mărunțișu’ ăla se adună și lighioaiele astea câștigă pe lună mai mult decât noi!” Apoi către cei patru tineri: ,,În loc să puneți burta pe carte, mama voastră de zbanghii, că picați bacu’ pe capete, voi ce faceți? Ascultați găinăriile milogului ăstuia, care numai de bine nu poa’ să vă învețe!” ,,Pă cine faci tu, fă, milog?”, izbucni Gigi arătând mirat. ,,Auzi tu magaoaie, nici nu știe ce este! Ia ieși, banditule, din piața noastră! Afară cu tine, că aici vin oameni care muncesc, nu care prostesc flăcăi la colț de stradă!” ,,Da’ ce ai, bre, cu el?”, o întrebă unul dintre tineri. ,,Treaba mea, n-am chef să informez un mucos ca tine...” Gigi părăsi în mod neașteptat piața, începând să alerge spre magazinul Dunărea sau, dacă va dori să facă mai mult sport, spre centru. Adolescenții rămaseră mirați. ,,Ce descreierat e ăsta, să ne ferească Dumnezeu de așa ceva.” ,,Lasă, mă, că are talent, poate prea mult...” ,,Talent pă dracu’ ” ,,Bă, dacă nici cântecu’ ăla nu ți-a plăcut, înseamnă că ești tolomac.” ,,Bine că ești tu deștept!” Deodată, gașca celor patru își dădu seama că fiecare dintre ei are câte un ghiozdan în spate. ,,Mă, la 10 fix trebuie să ajungem la chimie!” ,,Ce are dacă chiulim și la ora asta?” ,,Ne ia diriga la întrebări din nou și, în plus, a zis că nu ne mai motivează nicio absență.” ,,Și absențele de la geogravarză pe ziua de azi?” ,,Lasă-le dracului p-alea, că nu mori de două absențe!” ,,Bine, mă, da’ hai să mergem la chimie!” Tinerii se uitară puțin în pământ, probabil pentru a analiza situația, apoi, fără ca niciunul să rostească un cuvânt, părăsiră Piața Mare, o luară la dreapta și se îndreptară către Liceul ,,Panait Cerna”. * Pe Youtube sunt postate fel de fel de videoclipuri, care de care mai bizare. Câteva dintre acestea au atras atenția iubitorilor de mahala și senzațional, datorită faptului că individul care este eroul acelor filmulețe își exprimă sentimentele într-un mod original și este tratat de cei din jur ca atare... Să vedem cum! ............................................................ Căutând pe Mozilla Firefox, Opera sau Internet Explorer ,,Gigi de la Brăila”, ne apare o serie de videoclipuri, plus câteva articole de pe diverse bloguri aproape neștiute de nimeni. De ce? Pentru că lumea preferă doar videoclipurile pentru acest subiect! Să alegem un filmuleț oarecare și să-l vizionăm... Aha! Pare interesant videoclipul ,,Gigi de la Brăila interogat”. Ce putem vedea? Doi tineri stau într-o mașină și unul dintre ei filmează cu telefonul, videoclipul accesat fiind de fapt acea înregistrare video a respectivului individ. Nu știm dacă mașina respectivă este un BMW, Logan sau orice altă marcă de mașină, pentru că filmarea s-a realizat din interior, nu din afară. La prima vedere, observăm faptul că lângă geamul șoferului se află un tip îmbrăcat într-o geacă roșie, a cărei vechime și murdărie se observă foarte ușor. Chiar dacă nu-i vedem pantalonii, presupunem că sunt la fel de uzați. De asemenea, tănârul care filmează se află în dreapta șoferului, pe care nu îl vedem aproape deloc, deoarece atenția celui care filmează se axează exclusiv pe omul îmbrăcat în roșu. Cu niște sprâncene stufoase, ochi căprui care parcă îți spun că, oricât ai încerca să-l privești și să-l studiezi îndeaproape, nu o să afli nimic din abisurile sufletului său, păr șaten, dar, spre disperarea igienei, nespălat de mult și cu un trup nici slab, dar nici demn de încadrat în categoria obezității, acest individ era în mod sigur neras de câteva săptămâni și afișa o privire de om vinovat, dar având totuși în spate multe circumstanțe atenuante. ,,De ce-ai înjurat, mă?”, îl întrebă supărat, dar calm, șoferul. Omul în geacă roșie tăcu. ,,Ce-ai avut, bă, aiurite, cu femeia aia? Tu știi cine e?...” Destinatarul acestor două întrebări tăcu în continuare. ,,Bă, milogule, om fără casă și masă(spuse aceste cuvinte tărăgănat și ironic), aia e mătușica mea... Auzi, derbedeule, pricepi ceva din asta?...” Milogul dădu din cap în sens negativ. Șoferul schimbă deodată subiectul: ,,Mă, cine ți-a dat ție geaca asta? Veche cum era, ți-am dat-o, prostule, la fel ca și pantalonii ăștia... Þi-am împrumutat și unghieră, că dacă nu făceam asta ajungeai ca sălbaticii ăia din jungla lu’ Tarzan, te-am lăsat să te razi la mine acum vreo trei săptămâni, că arătai ca și un vănător din Epoca de piatră, da’ câte nu ți-am dat?!Și tu? Până la urmă, de ce ai înjurat?” ...Persoana cu sprâncenele stufoase și ochii căprui manifestă deodată o privire nedumerită, exprimând faptul că nu știe despre cine sau ce vorbește șoferul autoturismului lângă care se afla. ,,Pă cine am înjurat eu?” Interlocutorul lui, probabil înfuriat de seninătatea neobișnuită a amărătului din stânga lui, începu să urle: ,,Cum pe cine, mă? Tu te pui cu mine și cu neamu’ meu, bă? Te prefaci prostuț, da’ las că îți reglez moaca aia de inocent până când se conectează la bunu’ simț, crezi cumva că scapi? Las’ că vezi tu, arătare deșucheată! Mai pă seară, așa, când ne-om strânge mai mulți șmecheri! Să mă distrez mai bine, ce mama naibii?”Cel care filma începu să râdă, iar Gigi(căci el este, bineînțeles) își dădu seama că cu tipul acela nu era deloc de glumă. ,,Vorbești de femeia care vinde bilete de Bingo aproape de Dunărea?” ,,Da, mă, de-aia vorbesc, văd că ți-ai adus aminte... Ce-ai avut cu ea?” ,,Mi-a zis să plec de lângă ea...” Cel care filma râse din nou, cu și mai multă poftă. ,,I-auzi, mă, da’ ori vroiai să te combini cu ea? E măritată, dobitocule, degeaba faci umbră pământului în zona aia!” ,,Nu știam asta!”, răsună pițigăiat răspunsul cerșetorului. ,,Acum știi, da’ ăsta nu era un motiv serios să începi s-o înjuri...” ,,Știu, am fost prost, tolomac, sălbatic și ce mai vrei tu!” ,,Cine o să te mai ajute cu haine și bani de-acum încolo? Crezi că m-ai pupi ceva de la mine și de la ăstalant, după măgăria cu mătuși-mea? S-o crezi tu, Gigele!” ,,Dacă am fost bou, rămân prost, ce vrei să fac?” ,,Da’ de ce ești supărat? Pari amărăt așa...” ,, ...N-am și eu cinșpe mii, rămân iar fără pâine...” ,,Crezi că o să-ți dau? Nu mai pupi nimic de la mine, așa ne-am înțeles adineauri.” ,,Hai, mă, te rog, măcar de-o pâinicuță, ce naiba!” Această rugăminte fu rostită de Gigi cu o voce impregnată de un plâns ce părea fals, dar nu nega nici faptul că omul care îl simula nu avea nicio supărare. În următoarele clipe, se așternu o tăcere deranjantă, curmată după circa o jumătate de minut de gestul forțat și plictisit al șoferului de scoatere a unei bacnote din buzunarul drept. ,,Bate-ar ciuma, mă Gigică, tot nu scap de mila asta prostească față de prăpădiți ca și tine. Ia de-aici zece mii, o să-ți ajungă sigur!” ,,Să-ți dea Dumnezeu belșug și bănet cât vrei în casă, să ai...” ,,Hai, mă, cară-te de aici, să nu mă răzgândesc și să-ți iau banii înapoi!” Cerșetorul plecă îndată, mersul său hotărât și grăbit demascând victoria pe care tocmai o obținuse prin primirea acelei mărunte sume de bani. Poate e mică pentru unii, dar pentru el e o mică satisfacție, poate chiar o comoară în miniatură... Cei doi tineri, amuzați de întâlnirea cu Gigi de la Brăila, izbucniseră fiecare într-un hohot de râs prelung, concentrat, dar și oarecum nesimțit. Scurtul dialog ce a urmat aceste două hohote de râs confirmară ultima caracteristică. ,,De ce i-ai dat, mă, bani de pâine? Eu în locu’ tău mi-aș fi bătut joc de el mai mult și, la sfârșit, aș fi pornit mașina și l-aș fi lăsat cu ochii în vitrine.” ,,Nu-i chiar așa de simplu, poate mai vrem și altâdată să râdem de el copios...” ,,Așa e! Să știi că ai dreptate...” ,,Păi vezi! Crezi că arunc banii pe prostii? Chiar dacă e vorba de doar zece mii!” * Următorul videoclip cu un titlu cât de cât interesant se intitulează ,,Gigi de la Brăila.Senzație în Piața Mare”. Cerșetorul se află în fața Halei Centrale, un loc important în comerțul actual din Brăila. Mai precis, Gigi stă rezemat cu mâna dreaptă pe zidul acelei hale, undeva între ușă și prima fereastră de la stânga. Nu lipsesc țigara și grupul de tineri interesați de programul ,,maestrului” sărac. De fapt, în momentul când începe filmarea, Gigi recită o strofă dintr-un cântec foarte cunoscut pe meleagurile românești: Ia cu tine și inima, inima mea,/Și ascunde-o în bagaje pe undeva,/Ia-o cu tine acolo în America, sau în Asia. Fredonă acest refren de trei ori, dacă nu le mai cântase și înainte de a începe să fie filmat. Glasul pițigăiat alteră acum prea puțin calitatea interpretării acelei bucăți muzicale, mai ales datorită faptului că acum se vedea că face acest lucru din pasiune, tinerii din fața și din dreapta lui părând să nu aibă niciun rol în inițierea acestui moment artistic. Această impresie ne este însă spulberată, mai ales atunci când, după ce termină de cântat a treia oară strofa, unul dintre adolescenți îl apostrofă răspicat: ,,Bă, Gigele, schimbă și tu dracu’ macazu’! Nu vezi că ne-am plictisit?” Deci, e clar că Gigi nu cântase această partitură de bună voie, ci la cererea acelor tineri plictisiți se pare de divertismentul clasic specific televiziunii, dar se pare că îi place la nebunie acest cântec. ,,Vrem altceva, așa mai senzațional, mai de gașcă...” Cerșetorul trase prelung din țigarea pe care o ținea în mâna stângă, contemplând oamenii din jurul său cu o figură destul de calmă. Se părea că el nu mai pune la suflet vorbe din acestea! Și începu să cânte noua sa atracție, cu care îi încântase pe acei tineri de la Liceul ,,Panait Cerna” lângă acel magazin de pâine și aceea tarabă unde se vindeau portocale și clementine. Este vorba, bineînțeles, de acel îndemn adresat iubitei sale de a părăsi orașul, de a uita de bluza ei ,,fițoasă” și de a se refugia împreună cu el în pădure, unde urmau să se transforme în lup și lupoaică și să se iubească în tufișuri de mure. Tinerii se uitară mirați, dând parcă impresia că nu au încă o părere despre această așa-zisă ,,capodoperă”. Astfel că, după câteva secunde, Gigi fredonase de două ori și refrenul, finalizându-și reprezentația cu un zâmbet triumfător, din care unii pot deduce faptul că era deja sigur de succesul pe care noua sa apariție artistică urma să-l aibe. Însă, spre mirarea și, desigur, spre dezamăgirea cerșetorului, auditorii săi afișau o privire ce indica plictiseala, greața sau chiar mânia. ,,Mă, amorezule, ciudățenia asta e a ta sau ai luat-o și tu de la vreun șmecher din ăla care face texte pentru muzică hip-hop sau romanțe?” Gigi rămase nemișcat: ,,Da’ ce, mă, ori nu-i bună?” ,,Bună sau proastă, să știi că nu sună bine în gura ta!” ,,Atunci, pleacă dracu’ din fața mea, că-ți scap acum o palmă de o să te trezești întins pă jos!” ,,I-auzi, mă, Georgică, ăsta vrea scandal! Hai să-i facem moftu’!” ,,Bă, Costică, e lume p-aici și s-ar putea să fie și vreo mașină de poliție, așa că mai bine lasă prostu’ în pace și nu-i da niciun ban...” ,,Vezi, maimuțoiule, ți-ai vomitat talentu’ degeaba! N-o să pupi de la noi niciun sfanț.” ,,Și de-aia nu mai pot eu, mai bine v-ați duce la școală și n-ați sta ca vagabonzii pă lângă piețe, așteptând ziua de ieri...” ,,Tu vorbești, mă, analfabetule, tu ăla care n-ai mai citit o carte de 50 de ani? Vai de barba ta!” ,,Plecați din fața mea mai repede, că m-ați enervat destul pe ziua de azi!” Cu această replică de despărțire a lui Gigi, se încheie și videoclipul. * Ultimul filmuleț pe care vreau să vi-l prezint, privitor la personajul principal al acestei cărți, are un nume ambiguu, dar foarte sugestiv, și anume ,,Gigică, regele piețelor, își pleacă fruntea”. Despre ce e vorba? Acțiunea are loc în spațiul cu tarabe de fructe al Pieței Mari, dar Gigi se află acum lângă intrarea în Hala Centrală, mai precis în dreapta acesteia. Îi lipsește, însă, țigarea și privirea lui aduce a iritare, ochii fiindu-i înroșiți și plini de mânie. Nu mai cerea ștrudele cu mere, nici nu mai avea public pentru ,,programul său”. Cel care filmează se află la o oarecare distanță de el, probabil aproape de centrul acelei piețe de fructe. Se întâmplase mai mult ca sigur ceva urât sau rușinos cu cerșetorul, deoarece, timp de circa cinsprezece secunde, un bărbat care vinde struguri și ananas la o tarabă din cealaltă jumătate longitudinală a pieței, la stânga de intrarea în hală, devine ținta înjurăturilor și reproșurilor sale acide. Că de ce l-a udat, ce a avut cu el de i-a aruncat o găleată cu apă în cap, că el nu a ajuns prostul nimănui în aceea piață. Încolo: jigniri, trimiteri la origine, amenințări grosolane. La un moment dat, săturându-se de indiferența tarabagiului care îl udase, alergă deodată spre el, urlând satisfăcut: ,,Las’ că-ți dărăm acuma taraba! Să vezi tu răzbunare de ciocolată!” Ajuns lângă fructele rivalului său, Gigi înșfăcă un ananas și îl aruncă înspre intrarea dinspre Liceul Cerna, stârnind protestele piețarilor și clienților acestora: ,,Bă, nespălatule, ia pleacă tu de unde ai venit, că te tundem acuma de nu mai știi de tine!” Destinatarul acestor vorbe începu să dea cu piciorul în taraba celui care îl udase, până când unul dintre vânzători îi plesni un măr în frunte. Renunțând să mai lovească taraba și înjurându-l crunt și pe cel care îl lovise recent, intră pe culoarul care făcea legătura între zona destinată comerțului de fructe și spațiul pentru vănzătorii de lapte și brânzeturi. Acolo, fu urmat de cel care filma, fiind bineînțeles, rugat de către acesta să dea drumul la program. ,,Hai, mă, că nu te-am auzit niciodată spunându-l...” Gigi însă are alte probleme pe cap: ,,Au mâncat prea mulți milă de la mile, de-aia se poartă ca niște cobre din alea cu limba scoasă... Sunt eu prea bun cu ei, că altfel... Ce crede urangutanu’ ăla de Mirel, că am ajuns eu...” ,,Ce ai ajuns tu, bă, Gigele?” ,,Lasă-mă dracu’ și tu în pace! Că n-am nevoie de golănași ca tine, am eu problemuțele mele.” ,,Da’ ce ți-am făcut eu ție, Gigică?” Răspunsul la această întrebare nu veni, deoarece cerșetorul se așezase pe ciment, repetând scena din fața magazinului de pâine. În această poziție, începu să-l înjure strașnic pe cel care îi udase hainele, făcându-l astfel de râs pe noul său dușman. Unii trecători zâmbesc ironic, alții se miră și se închină. Se pare însă că, nici aici, Gigi nu o să aibă un trai prea ușor. Ghinionul lui este că, în dreapta culoarului, se află un magazin de cafea și semințe, de pe ușa căruia iese o femeie cu binecunoscuta găleată cu apă. În mod sigur, se simte deranjată de mascarada creată de cerșetor aproape de serviciul ei. Apa este turnată direct în capul turbulentului, care se întinde pe jos și își acoperă fața cu mâinile. Femeia are grijă ca apa să-i invadeze aproape total trupul : nu numai fața, dar și gâtul, pieptul, abdomenul și picioarele. Mai ales că victima ei a făcut marea greșeală să se întindă pe ciment! Gigi are totuși noroc și la magazinul de cafea sosesc doi clienți, așa că doamna cu găleata, chiar dacă poate mai dorise să îi spună și vreo două, e nevoită să plece la locul ei de muncă, iar el poate să părăsească acel culoar blestemat... Două secunde îi trebuiesc cerșetorului pentru a se ridica, iar prima acțiune de după acest gest este acela de a o lua la sănătoasa fără să se uite înapoi și să se oprească de-abia în mijlocul spațiului destinat comerțului cu lactate. Afișează o mutră ciudată, undeva între frică și mirare, dar și cu accente de ură. A avut o zi foarte nasoală astăzi, iar asta a fost picătura care a umplut paharul. Tânărul cu filmatul se îndreaptă și el spre locul unde se află ,,ținta” atenției sale și încearcă să inițieze un dialog cu acest nefericit, dar eșecul său este clar încă de la început. ,,Pleacă, mă, la școală și lasă-mă cu amărăciunea mea în pace, că n-am nevoie de francii tăi, fii tu liniștit!” ,,Da’ vreau și eu, mă, Georgele, să mai schimbăm o...” ,,Nu vreau să schimb nimica cu tine, că iar încep dușmanii să râdă de mine. Le pare bine de ce se întâmplă cu mine p-aici!” ,,Ce dușmani, bă, nebunule?” ,,Te prefaci că nu știi... Oi fi tu șmecher, da’ nu-ți merge cu mine!” ,,Ce șmecherie, mă, paranoicule, or ai dat în dileală?” ,,Paranoic ești tu și cu tac-tu, că nu te mai saturi să stai după c... meu!” ,,Mă, văd că a început să te sape bătrânețea, așa că la revedere și sper să termini cu crizele astea până n-o să-l obligi pă unu’ să te ia la bătaie...” Din acest moment, camera telefonului acelui tănâr îl pierdu din vedere pe Gigi, îndreptându-și acum atenția asupra aglomerației existente în piață și a tarabelor cu brânză, cutii cu smântănă, unt și alte derivate ale laptelui. Cu acest prilej, observăm că la unele tarabe se vând și ouă, iar pe lângă întregul perete stâng al acelei secțiuni a Halei Centrale erau poziționate ordonat magazine cu vitrine, a căror marfă este constituită în special de brânză, iaurturi și smântănă. Nu prea se află cine știe ce diversitate pe aici! ... Cameramanul amator speră poate în o miraculoasă reînviorare a lui Gigi, de aceea probabil mai filmează în neștire prin piață. Această situație nu se poate prelungi prea mult, astfel că videoclipul se finalizează după douăzeci de secunde. Þinuse două minute și jumătate și provocase desigur, până acum, râsul sau indignarea multor internauți. E clar că celebritatea e, uneori, ceva superficial, meschin, înșelător, dar și magic. Dar oare cum ar putea fi sau ce caracteristică ar mai fi trebuit să aibă?...