Ai coborat scarile sufletului
In amurgul simturilor mele
Cand mi-a inmugurit dorul de tine,spui
Ca tot ce simti sunt pietre grele
Si am pasit pe tot ce-am spus in graba
Ca valul peste stancile
Sunt clipe cand sadesc in mine
Campii cu zambet si parfum
Strabat in pozele cu tine
Trecutul tot, scaldat in fum
Cad lacatele moarte,pe drumul care il visam
Noi am cladit trecutul,din
Azi caut ce trecutul lasa
In zeci de trunchiuri de copac
Si inca mai numesc acasa
Tot ce odata mi-a fost drag
Prin valuri reci respir iubire
Si uit ca m-am nascut doar om
Cu mainile descriu
Ultimii ani care au trecut ,mi-au marcat intr-un mod brutal viziunea asupra amalgamului de intamplari, ilustrate in mintea mea, retraite cu placere uneori cand gandurile mele reusesc sa sparga
Ploua iar...norii nu fug oricat as incerca sa clipesc,oricat as incercat sa suflu si sa zbier la ei,sunt opriti de tristete...alung orice umbra care imi sopteste sfaturi pentru nemuritori,si traiesc
Credinta respir dar cuvintele-mi sunt scurte
Uitate si mute...imbraca o bluza si du-te...
Doboara in suflete redute...trecute...
Din sute...de iubiri pierdute..aduna-te...
Nu mai privi in
Aduc in minte cuvinte pierdute...voci surde
In colturi unde nici eu nu mai pot patrunde
Cu ochii in lacrimi las vocea din mine sa ma inunde
Dau glas tipetelor odata surde
Simt fiori
Doar amintiri....
Traim iubiri nesterse...
Noduri in gat ce-mi schimba-n ura lacrimi intense...
Mai dese...vin si-mi daruiesc ganduri perverse
Plec capul resemnat uitand sa imi mai
AT