Poezie
Calatorie
1 min lectură·
Mediu
Aduc in minte cuvinte pierdute...voci surde
In colturi unde nici eu nu mai pot patrunde
Cu ochii in lacrimi las vocea din mine sa ma inunde
Dau glas tipetelor odata surde
Simt fiori reci...pe lacrimi ude
Nici corpul nu imi mai asculta rugamintile mute
Plutesc pe izvoare si scrieri oculte...
In 4 pereti si o oglinda minte...
Cand ma privesc si-mi zambesc...uimit
Cel din-nauntru nu se simte...
Trantesc in graba usa de la casa...nu imi mai pasa
Uit repede peretii ce-si amintesc si varsa
Mii de povesti in milioane de imagini..ma apasa
M-ascund in linistea din suflet...
Si-n inima mea arsa
Alerg in gand...plangand...dar merg incet la pas
Zambind cu mii de tipete...
Ce-mi urla intr-un singur glas
Respir doar ura si mii de harti strabat...nu las
Resping valul de bunatate ce mi-l ofera-un suflet fals
Calc drept,stau drept, privesc in fata...
Educ mintea sa uite,strangand orice povata
Educ ochii sa vada ,insir anii pe ata
Si cand ma duc,clipesc putin...
Traind a doua viata
002.302
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Tepelea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Tepelea. “Calatorie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-tepelea/poezie/13893443/calatorieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.