caut sa dispar din toate visele ce-ti sunt a tale,
imi caut aripi sau macar un sens...
oricare,
doar sa invat si eu incet, incet...
sa cresc
te las in urma...
trisez si imi iau avans, cat pot
Noi suntem zambetul meschin al vietii
Sculptat intr-o oglinda fara luciu,
Pioni-nebuni in jocul de-a poetii,
Vom fi mereu,
placutul zambet al tristetii...
Dar nu vom fi la nesfarsit
al tau
cad...
parca din ce in ce mai des
iti caut zambetul...
o fotografie
ingalbenita de timp...
(poate si de dor)
incerc sa te ating,
dar degetele imi sunt
prea ruginite...
doua inimi
inchiriez
inima
cu
patru camere
ultra-centrala
contorizata
chiar si mobilata
cablu
frigider
aragaz (nu foarte des)
telefon international
(poate universal)
binenteles si cu
Pe Pamant...
Pamantul din noi...
Noroiul in care
se scalda sufletele...
Sufletele,
Materie calda,
tot recele se afla in...
Viata
doar o clipa din moarte (poate nici
S-a cladit o oglinda
intre noi...
Tu te vezi pe tine...
in mine,
Eu ma vad pe mine in tine...
Pacat ca nici unul nu se intelege pe sine
Si atunci...
Cum sa ne intelegem noi?