alexandru surin

ca o naveta, in timp ce inca derulezi bucati de r.e.m. crezand ca si asta e o chestie care se termina intr-o mantica relevata de o rubrica de tv ca un betiv care in drumul sau e atras doar de

in afara de a nu face nimic nu mai fac altceva.rugaciunea:))

am anumite retineri care ma impiedica sa constat misterul lunii sau ca sangele nu e o metafora ci mai degraba o substanta care pe unii ii transpune intr-o pozitie de greata cu toate

am avut zile bune inecate in compot de ananas si rotocoale de dunhil nu vorbesc despre ele ca despre monede depreciate dar cand vecinii imi urmaresc lenjeria intima din balcon daca respecta

incerc unghiurile care ma pun intr-o perspectiva favorabila cei care stau ascusi dupa jaluzele veste protectoare ale intimitatii de cele mai multe ori publica asemeni unui hebdomadar care nu

un poem cronometrat la 2minute si 45 de secunde? nu e cazul.. momentul cand iti expira timpul de folosire al internetului mai ales ca sunt si alti poeti o retea, o cabala te face sa realizezi ca

salut pe toata lumea din incapere arunc neglijent manusile pe un fotoliu apoi te bat prieteneste pe umar pana aici nimic curios poate nici condescendenta de care as pute fi suspectat nici macar

uzat ca gramada de cauciucuri de langa fabrica in paragina nu tocmai recenta spiritualii imi vor sugera o vulcanizare nu am legaura cu naturalul latex par doar un produs chimic decrepit in

mi-as deschide o croitorie de destine pentru obezi pentru carieristi pentru oameni de treaba pentru oricine numai sa am program lejer

nu toti pot primi teme pentru acasa nemurirea adica chestia aia pe care unii ca Flamel o cauta din timpul vietii adica aripa precautilor altii o gasesc dupa, sriitorasii ratati in timpul

ca un living in care taranii rasculati intra fara a se mai sterge pe talpile opincilor si fara sa isi mai mototoleasca umili si prefacuti caciulile astept miscarile premergatoare unor

de fiecare data cand ma simt abandonat chiar de lucrurile cele mai lucruri ma simt ca o banda de productie care face manusi doar pentru mana stanga care oricum vor fi radiate din toate

diminetile cu miros de Procter si Gamble nu ma feresc de nevoia de a purta ochelari de eclipsa cand in diverse penumbre visceralo-stilizate incerc sa banuiesc vreo corespondenta fericita intre

compostat ca un bilet de troleu port semnele specifice unei poze pe care am studiat-o in fata oglinzii de barbierit a lui sandu patru ani lungi ca o calatorie cu personalul in campia

neuronii imi devin lungi suvite rasta asceza pentru dorinte ma umple de o igrasie somnolenta ma asteapta conversatiile de uzura,inclestari cinico-depilate un circuit al mingii de pin -ball fara

imi spuneam uneori ca poezia e doar un ,loc de dat cu capul, si acela destul de porto -franco de aceea cand ma decideam sa nu mai scriu parca lasam o ecluza deschisa, parca imi dadeam o sansa

in afara de un tata alcoolic cliseu pentru un caracter in devenire mai aveam un manual de zootehnie cu copertile roase pe care scria ,curs de abordare si contentie,pe care il foloseam in

lui i se pare ca dansul cosmic al lui shiva era doar un can-can de obosit

pentru a nu ajunge criminal mult iubitorii parinti ma obligau sa-mi perii dintii corect dupa fiece masa si sa nu vorbesc cu strainii, deoarece ei niste hippy-es apostati, au citit in dantura

ca intr-un clip publicitar incerc sa ma conving ca nu sufar de o contagiune mentala de grafomanie din cauza ca am prieteni poeti ca orasul meu in afara de dansatoare la bara si golani(dar

(m-am trezit azi dimineata) stiti textul, nici macar nu eram mahmur in univers si in familiile din vecini lucrurile si situatiile erau la fel, ca puse de cu seara nici un hamac stereo-fm nu

voi nu stiti cine e pierre farel poate eu cu tovarasul nicu(un pictoras ale carui guase nu prea se vand) e un soi de prieten invizibil cu care vorbeai cand nu aveai frati sau parintii erau

stau in fund si fac scenarii neinspirate in care particip eu si cele care le cred conectate de invizibile cordoane ombilicale pe care le inchipuii destul de rezistente la tavaleala macar ca

cand vorbeam mi-se parea ca in spatele ei intr-un copac,inghesuiti, exersau membrii unei orchestre de alamuri nu se stie de ce atunci cand esti etilizat formele se pun de acord dar