În drum spre te a înțelege
Îți văd simțirile pe raft Și recitesc din ele una, Pe raze moarte de la lună, Pe ritmul mistic de Tomcraft: “-Acuma știu eu despre ce Îți cântă trist privighetoarea, Când roua-și face pradă
Domnișoarei S.B.
Ale tale vorbe dulci Sunt o liră de doinire, Și în sufletu-mi adânc Simt o doină de iubire. Dimineți la răsărit Abia roua srtălucește, Gândul dus la tine iar, Ca un vis mă-nveselește.
Ea nu te mai iubește
Stând sub umbra verde A nucului bătrân Mă lovește gingaș O frunză de pelin, O frunză ce se-așează Cu jale-n mâina mea: Ea nu te mai iubește, Ea nu mai e a ta... Uimit și
Parfumul viitorului
Te iubesc! Și-s plin de gânduri că tu, dragă, îmi poți fi Soarta ce în astă lume îndragind mă va iubi, Și-ntr-ast furnicar al vieții să găsim noi al său loc, Printre adevăr, minciună, printre
Adam și Eva
-Ah, Adam! vino aproape, Strânge-mă te rog, Adam! Crengile-și apleacă fructe Spre a buzelor balsam! -Hai că vin eu Eva! Eva! Văd că te-ai înfierbântat... Crengile în drapta, stânga,
A lupta pentru iubire
Pe liberă iubire-a noastră, Pe-al nostru drag și sfânt debut,- Poate c-o răutate proastă, Cu o invidie albastră, Ne vede lumea la-nceput. Și tind eu tot spre fericire! Dar nu odată ai răbdat
Veșnicie
De-aș avea ambră cerescă cum o au olimpici zei, Aș mânca-o numai dacă si tu, draga, ai s-o ei. Ce folos să trăiesc veșnic, dacă n-ai să poți și tu? Dacă viașa mică-și trece, îmi va plânge
Fluturatecele gânduri
Fericit sunt când îmi prind fluturatecele gânduri, Pribegite în văzduh, așezându-le pe rânduri. Gânduri plutitoare-n aer, pribegite printre flori, Poate sunt sub ocrotirea Parnasidelor
Poetesei
Altarul buzelor tale Închinat eternității Își sărută bezna movă La icoana tinereții. Fila de mendal plouată Cade peste-a ta privire, Și se-așează ca și versu-mi Peste a ta nemurire...
Tăceri în lucruri moarte
Tăceri în lucruri moarte Și arse-n lumânări, Sugrum azi viața toată Pe-a rănilor cărări. Eternul în oglindă, Abisul sub picior, Ajung la culmi crescânde În cozi la abator. Oh, soarta!
Prezervative (caz comic)
(stau trei doamne la taifas) - Fetelor, eu să vă zic - Supărată-s! am motive! La bărbatul întro zi Am găsit prezervative! Cea de-a doua întreba: - Da?.. Ce ai făcut cu ele? Trebuia să-i
Către Stella - din depărtări
1. Printre țarile străine Simt că n-am ce căuta, Valuri de gândiri la tine Din inima mea Se aruncă cu nesață Cu un dor, cu-n mare dor, De cu zori pân’ dimineața, Până-n altul
Stripteza
1. Ziua dispare ușor, ușor… Parcă îmi este o supărare, Lângă o bară încetișor - Nudă, o fată în cățărare. Și nu mai știu, de ce a făcut, De cu necazuri e logodită, Oare ce viața a petrecut De
Fost-am fericit
Fost-am fericit în zile grijilor nevinovate, Nu știam ce e iubirea și ce-i dor și ce-i menit; Ah, copilărie dragă! Ai plecat în “neuitate”... Fost-am fericit. Fost-am fericit în zile de magie
Stella - Ochi căprui
Cât de mare este forța A căpruiului divin, Cât de dulce, enigmatic M-au vrăjit... și-atât de fin... Ochii, ochii – neuitării! Cât de dulce ați putut, Să dați rostul vieții grele, Unui suflet
Stella - A Zeului puterea
Când Zeul cel Puternic pe-o ființa muritoare Revarsă a lui bunuri, așa nemăsurat, Oricine de o vede în sufletu-i tresare Un val de bucurie de-amor înduplecat. De-aceia și în mine întâia ta
Stella - Să nu te am pe tine
Ziua soare să nu aibă, să nu aibă noaptea stele, Fără flori să fie câmpuri, codrul fără păsărele, Râul să n-aibă pornire și uscat fără de milă, Un poet să n-aibă muză, fără gând și fără liră. O
Amintire erotică
Îți amintești iubirea mea,- Cu Amur încetișor, Seara când se înegrea Ți-am intrat în dormitor? Mai ții minte, o iubire, Mâina ta cum a luptat? A pierdut… și în robire Tu atunci mi te-ai
Stella - Pe aripi de dor
Eu te port o, dragă Stella, Pe al inimii meleag. Tu ca soarele acela Mă-ncălzești o, dragă Stella, Mă-ncălzești neîncetat! Tu ca flori eoliene Din a zeului palat,- C-o divinitate-n
Soldatul
Colo-n zări se azurea pădurea deasă. Spicul către spic tăcând se apleca. Un soldat plângând pământul drag iși lasă, Fata gingaș, cu ardoare-l săruta. El privea în ochii ei verzui de
Elegie
Cine astăzi nu e singur, Ah, când este insoțit De albăstriul mării - brizul, Care fuge neoprit. E clădit din sticlă spartă Al meu drum cel fărămat… Florile-n câmpii se ceartă, Frigul crud
