Poezie
Parodie
Sara pe deal-Mihai Eminescu
1 min lectură·
Mediu
Mihai Eminescu
Sara pe deal
Parodie
Sara pe deal, antena trimite spre cer
Gânduri de dor, neantul le poartă stingher,
Satu-i pustiu, aprinsă-i doar o lumină,
Bitu-i deschis, oaspeti cați o să vină?
Colo în sat, iubitei, mesaje îi scriu,
Dorul de ea, călător spre sară târziu
Vine acum, luminând cerul afară,
Stele arzând, flacară sară de sară.
Iarăși îi scriu, mesajul n-are răbdare,
Dorul e dor, iubirea de stele e mare;
Undeva jos, mașina urcă greoi,
Trecute vremi, țăranul și carul cu boi.
Drumul nu-i rău, acolo a fost refăcut
Sus către deal, antena pe el a trecut;
Oameni în sat, pot acum, vorbi tot mereu,
Telefonu-i de preț , la ușor și la greu.
Zvon e în sat...Cineva, a spus, pe cuvânt
Colo pe deal urmează turbină de vânt
Satului tot, lumină în noapte să dea
Jos până-n văi, străluce ca albul de nea.
Poale de deal, săteni la casele lor
Altfel va fi, pe cer chiar de-i nor langă nor
Luna mai rar, dinspre deal, poate sa vina,
Căaci turbina, va da și...ziua lumină!
005
0