Poezie

Roluri de țărână

1 min lectură·12 martie 2018

Mediu

ca un vârf de suliță

timpul încercării stă-nainte.

îmbrăcat în haine de prieten

Iuda târgul l-a făcut

trebuie doar să-i spăl picioarele

apa e aici, asemenea ștergarul și vremea potrivită,

numai mâinile și tălpile mi-au înghețat

de parcă toată iertarea s-a schimbat în lut

lumea e gata (ca de obicei)

de drum – l-a-nvățat pe de rost

loviturile, uitările și vorbele proaste

și-au găsit mereu purtătorii

nici măcar nu-i mai cumpără cineva

pentru atâta risipă de viață

au învățat prea bine roluri greu de uitat

unii dorm liniștiți, alții, ca să nu le urle noaptea-n urechi,

nu mai tac nu mai tac

dar zorii iar și iar trezesc

gustul de sânge și praf

și-apoi când lucrul e mult prea bine-nvățat

devine un fel de rost pe tărâmul căderii.

dealul străjuia de mult cetatea

crucile sunt repede-așezate

Iuda mai tocmește-n fugă prețul

iarna încercării niciodată n-a plecat.

în valea plângerii, însă, Doamne,

prea des rolurile se îmbrățișează se prefac

și prins în țărână cu apa și ștergarul dinainte gătite

tare-mi este teamă să nu port chiar eu

chipul celui vinovat.

002.169

Alexandru Mărchidan. “Roluri de țărână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14121972/roluri-de-tarana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.