Poezie
Confesiune despre Tot
1 min lectură·
Mediu
Suntem crepusculi în comparație cu Tot,
De aceea trebuie să-i fim recunoscători pentru ce împărtășește;
Să-i soarbem tăcerea-i de gând, neîntrerupt;
Ea este esență a vieții noaste.
Culoare mută în așteptare de suflet pur,
Durere impusă de dorul nevolnic;
Închide ochii să te vezi proiectat
În infinitul de lumi, de viață și neant,
Unde Timpul nu te mai poate persecuta;
Nebunul păstor de lumânări
Ce-aprinde și stinge atâtea câte vrea.
Dar cine își va mai aminti de firul nostru de iarbă,
De dunga purpurie lăsată pe pământ?
Pentru a fi o rază de etern,
O parte din Tot și Tot dintr-o parte.
Călător al lumilor întunecate
Găsesc curcubeul acolo unde mulți nu îl văd,
Lumina unde mulți nu vor s-o vadă.
Ascunsă e dorința atunci când nu voiește,
Ascunsă e putința celui ce în lumină și culoare nu trăiește.
Elixirul nebuniei e vraja din nocturnă.
00854
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Fediuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Fediuc. “Confesiune despre Tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-fediuc/poezie/14026517/confesiune-despre-totComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.