Alexandru Despina

Fiecare poezie a ta aduce inca o nuanta de lumina in curcubeu.De data aceasta verdele amestecat cu galben nu mai e albastru.E negru.Nu negrul acela de noapte in care bajbai,nu,e una dintre culorile infinitului care amplifica celelalte culori.Un negru de cal necunoscut.Golul creat de nostalgie, lacusta-calugarita,nu e gol,e spatiu.Spatiu pe care intentia schimbarii il umple cu Dumnezeul copil trezit din somnul iluziei.Schimbi pentru a fi tu,cea pe care n-o mai doare lacustele,pentru ca le-a integrat,cea care face legamant cu sine insasi sa ramana ceea ce este:Vede,aude,lacrima.Poem fantana!

nu-i nici o problema sa te arunci in gol.aruncate,lasa fricile si arunca-te.te-ai si aruncat...poezia ta este scrisoare de adio plictiselii,este certificatul de nastere al dorintei tale de a merge inainte chiar daca nu vezi ce poate fi acolo.umple golul cu tine...e super!

un poem revolutionar care se pierde in ultima strofa.trecerea de la conversatia cu el insusi la cea cu o terta,este facuta cu bocanci... proiectie a unui razboi interior,a unei neputinte acceptate ca pe o boala incurabila...sonoritate si ritm...mie mi-a placut