Pe Alfonso l-a surprins și dimineața aceasta cu sictiru’ în oase, blestemând somnoros alarma infernală a ceasului deșteptător.
Într-un final, realizând că trebuie neapărat, Alfonso se dă jos din
Încă o tragedie. Excepționalul e numai în sânge.
Cuminte ca uraganul, ating voluptatea unui zbor de fluture.
Din nou întors spre întunericul unei dimineți pline de promisiuni,
Prefer să amân
