Alexandru Corneliu ENEA

Să ridice două degete cine dovedește că eu i-aș fi lezat fericirea ! Să ridice două degete cine mi-a furat orice nimic care îmi era drag! Să ridice două degete cine are curaj să-și

Chiar dacă am venit pe drumuri diferite, ca doi magneți ne-am lipit momentul într-o viață siamză, inseparabili în dreptul sufletului și curge sângele timpului prin amândoi. Nu e ușor

M-am repezit în tine ca un corb cu cioc bourbonic să-ți găsesc măruntaiele gândurilor ascunse, să îți scormonesc prin trecutul care-ți circula prin artere și te face să tresari

BIET BOLOVAN Ca un tânăr soldat în misiune am călcat cu bocancii prăfuiți peste tine, bolovanule, te-am sluțit sfărâmându-te, ba chiar te-am ucis nimicit în pulberea drumului vieții

ÎN SPITAL Deschide spectacolul nopții cu lună plină, ceas negru cu ticăit sfidător! Aruncă-mă-n ulciorul cu vise fierbinți să-mi mântuiesc orizontul negațiilor, lovit de vaietele

Uimit și trist văd și constat natalitatea exponențială a prostiei la nivel local și mondial, sub toate formele ei, de la blazare la violență. Sărăcia și lipsa educației o fecundează

Se pare că ar mai fi niște zile curioase să mă vadă cum lenevesc în peisajul meu cu amăgiri pastelate, chiar dacă le refuz zorile, din motive personale. Gemeni cu ascendent în

Nu mai am foame de mâine. Am cămara plină de patime. Pereții lacomi de arta iubirii, de frumos neoclasic și modern, limitat de rame , tac în fața volumelor înghesuite pe rafturi cu

HAZ DE NECAZ În fața ta fac reverență când te admir de sus în jos, din față și apoi din dos și uit de biata-mi impotență. E gravitația de vină c-atârnă flască, rușinată, căzută ca o

În casa mea, din cartierul insomniei, există mulți colocatari nedeclarați martori ai vieții mele, disperați că-i deranjez din starea golăniei. Sub lustra veche, două muște țoape se zbenguie

Baletul vorbelor aeriene cu piruete de zâmbete senzuale, ochii sclipesc stelar, spațiul ipocriziei aplaudă tehnica inocenței perverse, spectacol cu premieră repetată, doar alt decor și

Tocmai am văzut o stea care s-a sinucis la orizont, sau, poate, i-a căzut doar o petală de lumină !? A furat-o privirea mea și am făcut-o cadou unei anume dorințe. Știi tu care... Sper

CE CAUȚI Ce cauți tu în versurile mele, dacă nu ai călcat măcar aproape de straniile potecile înpulberate și pe sub norii care nu mi-au vrut respirația, parte din ei? Singur mi-am îngropat

În spațiul tridimensional nu încape cântecul privighetorilor și explozia apocaliptică a iubirii care a pierdut universul tău la ruleta destinului. Restul e o defilare a vieților mărunte. Pe

Răstignitele cuvinte îngropate și-nviate trec prin vremuri și șoptite, și blamate. Adoratele cuvinte lăudate, sărutate trec prin vremuri căutate și cântate. Terfelitele cuvinte ocolite,

Iarna plagiază ritualul primăverii și grâul suspină pe câmp. Rădăcinile ideilor de bine sunt disperate. Anotimpurile devin aventuroase și chiar cinice, iar fluidele armoniei sunt scoase

Mă furișam prin grădina sufletului tău descoperind bucuriile înflorite din dimineți, alături de ofilitele, încă păstratele tristeți în amestecul de culori risipite, curate cu parfumuri suave,

Ce-ai mai făcut Trecutule? Întreabă Demiurgul. Cresc, Doamne și adun mereu ce-mi dă Prezentul. Și tu, Prezentule? Părinte, eu creez și las Trecutului ce-mi dă Viitorul. Dar tu,

Am înmugurit și-n primăvara asta, mai am interior de floare albastră cu petale de cer senin. Miros dimineața a privighetoare și seara a cântec de cuc, parfum introvertit. Roua de stele

SCÂRBAVNICA ISTORIE Sunt un sacru bizantin eșuat de câteva bune milenii în Balcani, intoxicat din trei puncte cardinale cu dreptul de a fi mizantrop, dar încă nu-s! Scârbavnica istorie