Poezie
Biotopul meu
1 min lectură·
Mediu
În casa mea, din cartierul insomniei,
există mulți colocatari nedeclarați
martori ai vieții mele, disperați
că-i deranjez din starea golăniei.
Sub lustra veche, două muște țoape
se zbenguie dansând nebun în zbor
și nu le pasă că e scurtă soarta lor;
aterizând pe mine, n-or să scape.
Tâlhar, păianjenul din colț mărește plasa
poate-o veni vampirul de țânțar
sau păguboasa molie hulită ca zdrențar,
că neagra văduvă-i va fi curând mireasa.
Dau buzna pe oriunde-n biotopul meu
microcomete pline cu microbi,
praful îi cară-n cete mute ca pe robi
și-apoi, eliberați, mă jefuiesc din greu.
Acarieni minusculi stau în pat cu mine
și ronțăie pomana celulelor uscate
chiar dacă chimicale ca roze parfumate
mă apără de toate și răul îl fac bine.
Mărunta viețuire și-n mine e prezentă,
sunt clipa risipită în existența ei
și-ți cer să fii cu mine, dacă vrei,
în biotopul meu cu viață virulentă.
001.547
0