Poezie

haz de necaz

1 min lectură·28 aprilie 2016

Mediu

HAZ DE NECAZ

În fața ta fac reverență

când te admir de sus în jos,

din față și apoi din dos

și uit de biata-mi impotență.

E gravitația de vină

c-atârnă flască, rușinată,

căzută ca o curcă beată

pe bălegarul din grădină?

Vai, mătărânga mea virilă

și cu CV de neiertat,

prin câte găuri ai intrat

și-acum ești bleagă și senilă!

Uimește-mă cum știi să-nvii,

ridică-ți capul către soare,

ești tunul meu dintre picioare

și făcătoare de copii!

E-o primăvară-n fața ta

și vrea să-i faci o bucurie,

fi tare și cu bărbăție

înfige-te tandru în ea.

Degeaba! Ca o cloșcă zace

pe două ouă răs-clocite,

fără de coajă, stafidite,

nici umbră nu mai face!

Erai prea scumpa mea avere,

și ne-am servit bine împreună

atât prin găuri, cât și-n mână,

mi-ai fost extaz, mi-ai fost plăcere!

001.128

Alexandru Corneliu ENEA. “haz de necaz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14091608/haz-de-necaz

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.