Poezie
haz de necaz
1 min lectură·
Mediu
HAZ DE NECAZ
În fața ta fac reverență
când te admir de sus în jos,
din față și apoi din dos
și uit de biata-mi impotență.
E gravitația de vină
c-atârnă flască, rușinată,
căzută ca o curcă beată
pe bălegarul din grădină?
Vai, mătărânga mea virilă
și cu CV de neiertat,
prin câte găuri ai intrat
și-acum ești bleagă și senilă!
Uimește-mă cum știi să-nvii,
ridică-ți capul către soare,
ești tunul meu dintre picioare
și făcătoare de copii!
E-o primăvară-n fața ta
și vrea să-i faci o bucurie,
fi tare și cu bărbăție
înfige-te tandru în ea.
Degeaba! Ca o cloșcă zace
pe două ouă răs-clocite,
fără de coajă, stafidite,
nici umbră nu mai face!
Erai prea scumpa mea avere,
și ne-am servit bine împreună
atât prin găuri, cât și-n mână,
mi-ai fost extaz, mi-ai fost plăcere!
001.124
0