Bucovina.Sat bătrân, printre dealuri, lângă o veche mânăstire.Seară de vară fierbinte.
Pe o buturugă lipită de gardul unei căsuțe, o bunică și doi nepoței, sub un măr,tăceau privind de-a lungul
OARE DE CE !?
Rădăcinile existenței tale
s-au înfipt în mine cu lăcomie
și-ți hrănesc identitatea de parazit,
dar nu erai frumoasa orhidee
și nici vâscul norocului.
E vina ochilor mei
Un purice sărea dintr-un univers în altul
în căutarea unui câine pe placul lui.
Un grup de savanți calculau masa universului
și nu găseau formele invizibile existente.
Un bătrân țăran
Scânteia mea
a fost și văpaie în jerba de artificii a vieții
și-acum, încet se ofilește în cădere lină,
după ce a strălucit pe cerul speranței
purtată oriunde de curenții
Câteva gânduri nu mă mai recunosc
și, canibalizate, ar mușca din liniștea mea,
încă neechilibrată.
Important să nu fie turbate,
după ce le-am abandonat pe maidanul
plin de gunoaie de
O fi artă modernă !?
Îmbrăcată în pânză de sac si mătase grea,
eșarfă de angora ,doar într-un picior un pantof de lux,
un microfon într-o mână îngrijită
și-n cealaltă o lumânare și o
Bate toaca în bătrâna mânăstire
cu ritm agitat de inimă bolnavă.
Lemnul surd comunică timpanelor
neliniștea chemării absolute.
Cui i-e scris numele pe toacă,
sufletul lovit îi plânge.
Ultimul
Fiară tânără, cu bogăție de simțuri native
și sângele în clocot ca lava în vulcan,
m-ai adulmecat pradă în jungla acestui oraș,
după urmele lăsate de sufletul meu rănit.
Chiar eu te-am ademenit,
OARE DE FOAME?
În grădina raiului
Eva își dorea o casă a ei
și a ales o dulce planetă albastră
pe care și Adam a plăcut-o,
iar Dumnezeu a îmbogățit-o
cum a vrut și le-a spus:
Acolo să
Un el și o ea, din alt univers, ajung pe Terra. Într-o librărie, reconstituie în mare viteză, prin holograme, conținutul mai multor cărți despre dragoste, istorie, artă, extraterștri,
Coloană
Cu maduvă ce curge-n infinit
Nestatornic gând
Piciorul balanței, final nedorit.
Si totuși, echilibrul de epocă.
Pata strălucitoare
A unei idei, gloria iluziei
Renaște din bucuria
ÎN JOACÃ
În joacă,
când m-am ascuns printre stele,
privirea m-a găsit,
când m-am ascuns printre cuvinte,
intuiția m-a ghicit,
așa că m-am ascuns printre gânduri
și m-am auzit :
Eu sunt
Despre mărțișor
Voi încerca să prezint câteva dintre amintirile mele, cu elemente deosebit de interesante, în legătură cu mărțișorul la români, așa cum le-am auzit de la dna Iulia Constantinescu,
Am voie să fiu un pic gelos
pe oglinda în care te arăți
și-i zâmbești,
pe ochii care te urmăresc
și te admiră,
pe cei care te visează
și oftează în somn,
pe vântul care te sărută
și pe
M-a găsit o ploaie rece de primăvară
sub pământul nopții.
Am fost obligat să încolțesc niște gânduri
ieșite din mine cam anemice,
fără clorofila luminii,
am adăugat câteva amintiri
și
Pe furiș, a venit cățeaua nopții
și m-a mușcat de o amintire
care tocmai ieșise dintr-un neuron abosit
de nesomn.
Marș, fiară rea, du-te-n stele
și latră-mi luna care te-a scăpat
să
Tu vei pune floarea unei lumânări
pe o piatră rece și-un buchet de flori
cu petale roșii sub pomul cu ciori.
Voi privi din ceruri, ascuns după nori,
cum trăiește timpul, păgubit de
Ploaia asta rebegită
plină e de gloanțe oarbe,
polifonice bătăi
în ferestrele stresate
și-n timpanul nopții mele,
de-mi ies nervii la paradă
pe tavan și pe pereți.
Număr jumătăți de
Cât timpul va mai împărți acel fruct
cules doar de unul dintre noi ?
Când timpul îmi va îngădui chipul risipit
să fie adunat doar în ochii tăi?
Cum ne va înmulți timpul uimirea
într-un
Bună seara, a zis politicoasă ziua
și a plecat.
Bătrâna noapte, văduvă îndoliată,
mă privește tăcută și indiferentă
cum profit de un bec nou la veioză
care luminează curios ce-i în
O cârpă de praf se plângea
că nu a ajuns să fie măcar un guler
la bluza unei tinere prințese.
Din coșul de gunoi ofta un șervețel
că nu a ajuns să fie o pagină
cu un poem celebru.
Un
Fălcile iernii mușcă din fragedul tors al primăverii,
stihie abuzivă din calendarul batjocorit,
spre bucuria celor nouă babe de început
care instigă destinul fiecăruia pentru un an.
Timpul
Mai spune-mi povestea cu broasca norocoasă
care a pupat un vierme din hazna și el
s-a transformat într-un chipeș broscoi râios !
Sau povestea cu cei doi peștișori de aur
care s-au certat
Băi, față ca de conopidă veche
Ciupit de vremuri și de-o streche
De ce te-arăți în gândul meu
Când mă rugam la Dumnezeu
Să nu îmi ia ce mai iubesc
Și să îmi ierte ce-mi doresc?
Coșmar,