NAIV
În piatra asta nemișcată, ca-ntr-o pușcărie,
Atomii se agită, să iasă vor și-și macină păcatul,
Că au fugit din steaua care le-a fost regatul
Și-s pedepsiți acum de timp să stea fără
Îmi plac colajele din frânturi
prinse pe fonduri impure
de imagini, vorbe și idei.
Fărâmițez empiric diversitatea,
caut un segment de voință,
adaug fracții de ficțiuni ciudate
și opusul
ARBITRU
Ce luptă se dă între cerc și pătrat
să se înghită reciproc
pentru o definiție,
așa cum face și întunericul cu lumina!
Am refuzat să le fiu arbitru
ca să nu fiu acuzat de puncte
S-a ofilit și floarea zilei,
orele petalelor s-au risipit.
Mi-a rămas doar parfumul tău
din ultimele minute
să păzească calmul înserării.
Câteva urme de bucurie
care se joacă în mintea
Eu,
fragment de viață din fragment de haos,
aliat în dialogul moștenit prin tradiție
cu timpul din orfelinatul universului
care nu-mi dă voie
să fiu obscen cu darul de a suferi,
încă mai
Ca un atlant sprijin lumina stelelor,
gerul îmi trosnește universul,
spovedit rugăciunilor închiriate
de la prea smerita toacă a nopții,
din cordul, cânva inimă.
Strădania unei cascade de
Într-o seară,
mi-ai rupt o creangă mare,
roditoare
și-a trosnit sufletul trunchiului.
Se prelingea seva din rana,
acum o scorbură
de carii dureroase
în care și-a făcut cuib
și umila
Instinctele mele nu mai intră în panică.
Sunt universul atomilor și moleculelor
care mă compun, fără să le știu,
așa cum Dumnezeu nu știe
de molecula mea de viață din El,
ivită din
Perfuzii zilnice cu întrebări,
pastile triste fără vreun răspuns
depresiei cu gânduri infectate,
e mort ecoul la chemări,
cum soarele se stinge în apus,
comă indusă de singurătate.
Am
INSPIRAȚIE
După ce l-a creat armonios
și cu cele cinci simțuri,
s-a inspirat de la jumătăți de măr,
ca decor pentru față,
să aibă pe ce se prelinge
lacrimile de orice fel,
dacă va mușca
Laureată în toate științele, dar dementă,
Natura înmulțește și diversifică, anulează,
crează și recrează materia și forme de viață,
mereu dependente de patologia, energia,
legile și
S-a obișnuit să-i dau boabe de grâu;
sătul,
m-a privit din marginea ferestrei și a zburat.
Știu că va reveni.
Și eu, cânva, am plecat înfometat,
dar sătul.
Nu am mai revenit la acea
RÂNDUNELE
Sunt construit din picături de viață,
într-un cuib al perechii de rândunele
plecate mai sus de materie, să mă vegheze
cum zbor (cam anapoda),
până voi reuși să ajungem iar
Coborau din stele,
ca pe fire de păianjen,
amintirile mele.
Cu unele m-am pedepsit,
pe altele le-am iubit,
iar pe altele le-am alungat.
S-au adunat cam multe stele
pe bolta sufletului
Prizonier pe viață,
dependent de inventarul planetei,
ascuns chiar și de mine însumi
printre atomii care mă compun,
sunt un Prometeu înlănțuit
de anatomia mea davinciană.
Timpul mușcă
Pe vremea când a fost odată ca niciodată
nu mă speria decât Nevăzutul
care știa tot ce fac și tot ce gândesc.
Trebuia să-i fiu pe plac,
ca să nu pătimesc.
M-a educat bine, așa că, și
CARTOF
Dacă m-aș fi născut cartof,
cineva m-ar fi curațat, ecorșeu,
apoi m-ar fi prajit sau fiert
să se sature pe moment,
sau m-ar fi dat cu totul la porci
să se sature un pic.
Și ca om
ISTORIE
Sunt din neamul coroanei Carpaților,
împărățind aici în Moldova Mare și Muntenia,
în Dobrogea și Banat,
în toată Transilvania și Bucovina,
hlamidă cu beteală de râuri,
cu safire de
Pe scara asta de fum albastru eu doar cobor.
În mână am cântarul ruginit și ochii acoperiți cu vinovății.
M-am învățat să te respir între soare și lună,
tușind alergic la privirea ta
Când iubirea se copilărea cu noi,
când copilăria se iubea cu noi,
jucam șotron printre stele,
doi îngeri năzdrăvani, ștrengari
și aruncam comete în pătrate,
inocenți săream într-un
PAGINÃ
M-ai apropiat prea mult de respirația ta,
degetele ne-au lipit magnetul ființei,
ca ploaia vara de petalele care-o cer
și-ai strălucit tremurându-ți buzele
umezite de gustul
Mamă-cucă m-ai adus în cuibul din sârmă ghimpată
din pădurea de fier și betoane, păzit de cortina de fier,
să respir false credințe și să visez ce nu știam că există,
legănat de cântece
Mi-e liniște de tine
pe sârma nepăsării când dansez
la maximă înălțime,
atârnat între ieri și mâine,
fără plasă de siguranță,
în echilibru cu certitudinea.
Să-mi aplauzi momentul
când