Alexandru Corneliu ENEA

NAIV În piatra asta nemișcată, ca-ntr-o pușcărie, Atomii se agită, să iasă vor și-și macină păcatul, Că au fugit din steaua care le-a fost regatul Și-s pedepsiți acum de timp să stea fără

Îmi plac colajele din frânturi prinse pe fonduri impure de imagini, vorbe și idei. Fărâmițez empiric diversitatea, caut un segment de voință, adaug fracții de ficțiuni ciudate și opusul

ARBITRU Ce luptă se dă între cerc și pătrat să se înghită reciproc pentru o definiție, așa cum face și întunericul cu lumina! Am refuzat să le fiu arbitru ca să nu fiu acuzat de puncte

S-a ofilit și floarea zilei, orele petalelor s-au risipit. Mi-a rămas doar parfumul tău din ultimele minute să păzească calmul înserării. Câteva urme de bucurie care se joacă în mintea

Eu, fragment de viață din fragment de haos, aliat în dialogul moștenit prin tradiție cu timpul din orfelinatul universului care nu-mi dă voie să fiu obscen cu darul de a suferi, încă mai

Ca un atlant sprijin lumina stelelor, gerul îmi trosnește universul, spovedit rugăciunilor închiriate de la prea smerita toacă a nopții, din cordul, cânva inimă. Strădania unei cascade de

Știu ce sunt. Nu știu cine sunt ! Dar, știu cine sunteți Și nu știu ce sunteți ! Afirmațiile mor, Negațiile mor, Echivocul e groparul lor ?

Într-o seară, mi-ai rupt o creangă mare, roditoare și-a trosnit sufletul trunchiului. Se prelingea seva din rana, acum o scorbură de carii dureroase în care și-a făcut cuib și umila

Perfuzii zilnice cu întrebări, pastile triste fără vreun răspuns depresiei cu gânduri infectate, e mort ecoul la chemări, cum soarele se stinge în apus, comă indusă de singurătate. Am

INSPIRAȚIE După ce l-a creat armonios și cu cele cinci simțuri, s-a inspirat de la jumătăți de măr, ca decor pentru față, să aibă pe ce se prelinge lacrimile de orice fel, dacă va mușca

Laureată în toate științele, dar dementă, Natura înmulțește și diversifică, anulează, crează și recrează materia și forme de viață, mereu dependente de patologia, energia, legile și

S-a obișnuit să-i dau boabe de grâu; sătul, m-a privit din marginea ferestrei și a zburat. Știu că va reveni. Și eu, cânva, am plecat înfometat, dar sătul. Nu am mai revenit la acea

RÂNDUNELE Sunt construit din picături de viață, într-un cuib al perechii de rândunele plecate mai sus de materie, să mă vegheze cum zbor (cam anapoda), până voi reuși să ajungem iar

Coborau din stele, ca pe fire de păianjen, amintirile mele. Cu unele m-am pedepsit, pe altele le-am iubit, iar pe altele le-am alungat. S-au adunat cam multe stele pe bolta sufletului

Prizonier pe viață, dependent de inventarul planetei, ascuns chiar și de mine însumi printre atomii care mă compun, sunt un Prometeu înlănțuit de anatomia mea davinciană. Timpul mușcă

Pe vremea când a fost odată ca niciodată nu mă speria decât Nevăzutul care știa tot ce fac și tot ce gândesc. Trebuia să-i fiu pe plac, ca să nu pătimesc. M-a educat bine, așa că, și

CARTOF Dacă m-aș fi născut cartof, cineva m-ar fi curațat, ecorșeu, apoi m-ar fi prajit sau fiert să se sature pe moment, sau m-ar fi dat cu totul la porci să se sature un pic. Și ca om

ISTORIE Sunt din neamul coroanei Carpaților, împărățind aici în Moldova Mare și Muntenia, în Dobrogea și Banat, în toată Transilvania și Bucovina, hlamidă cu beteală de râuri, cu safire de

Pe scara asta de fum albastru eu doar cobor. În mână am cântarul ruginit și ochii acoperiți cu vinovății. M-am învățat să te respir între soare și lună, tușind alergic la privirea ta

Când iubirea se copilărea cu noi, când copilăria se iubea cu noi, jucam șotron printre stele, doi îngeri năzdrăvani, ștrengari și aruncam comete în pătrate, inocenți săream într-un

PAGINÃ M-ai apropiat prea mult de respirația ta, degetele ne-au lipit magnetul ființei, ca ploaia vara de petalele care-o cer și-ai strălucit tremurându-ți buzele umezite de gustul

Mi-e liniște de tine pe sârma nepăsării când dansez la maximă înălțime, atârnat între ieri și mâine, fără plasă de siguranță, în echilibru cu certitudinea. Să-mi aplauzi momentul când