Poezie
istorie
1 min lectură·
Mediu
ISTORIE
Sunt din neamul coroanei Carpaților,
împărățind aici în Moldova Mare și Muntenia,
în Dobrogea și Banat,
în toată Transilvania și Bucovina,
hlamidă cu beteală de râuri,
cu safire de lacuri și păduri de smarald
care au sfințit prin milenii de sânge,
de lacrimi și de sărbători
ceea ce mai e lăsat să existe
prin voia sorții.
Trecutul a ucis hoarde asiatice de balauri și de zmei,
hoți de bogății și suflete care încă mai gem
în doine, balade și ceasloave, în pioase mânăstiri
și în locuri îngropate în nedreaptă uitare.
Semiluna și steaua roșie și-au murit istoria,
ca și alte veninoase insemne
lacome de hotare.
Și încă mai sunt guri scârnave
hămesite de arginți cerșiți,
gata să sfârtece gloria și minunile locului
râvnite de venetici ipochimeni cu rânjet altruist
pe socluri democratice.
Anotimpurile lumii încă se mai joacă
în cazinourile politice,
cacealma pentru veșnicii înrobiți!
001088
0