Alexandru Corneliu ENEA

JOKER Mă doare vârsta care-mi schimbă chipul, ciorchini de ani trăiesc ca vâscu-n mine și umbre-mi dau târcoale sărace fără trup mușcându-mi neuronii cu lăcomii de lup; tu semeni cu colega și

Smerit, grațios, își pleacă culoarea Trandafirul dăruit simbolic, Lebăda cu cap de petale ofilite Oglindită de lustruita masă. Filamente de parfum amintesc Senzația de frumusețe

Sunete scoase din toate scorburile timpului. Lume de silabe crude rătăcind aiurea. Particule de energie în divorț perpetuu. Totul pare fragmentat: Vâlvătaia aruncă scântei pieritoare - Lumină

Prin nervi îmi circulă timpul fragmentat în anotimpuri, pe traseul destinului, care tot schimbă macazul ocolind a treisprezecea lună. Sângele meu este fluid cosmic. În neuroni și-a făcut casă

PROBLEME Noapte, târziu. De la fereastră văd taxiuri, pe ambele sensuri ale bulevardului, ducând la destinație probleme. Ziua, probleme mai multe, chipuri la vedere, cărate variat, în

Mi-ai ascultat monologol de canibal care-și mănâncă propriul suflet prins în lațul pregătit pentru sălbăticiunile sălășuite în mine? Afurisitele zbârcituri de pe trecut s-au modelat în

ARIPI Din cerul zilei și din cerul nopții am închipuit adăpost în mine pentru aripi nevolnice care încă se mai zbat, când adie tristețea, lipsite de permis de zbor, pentru că au și pene

M-am înscris la școala de utopii. Din prima zi am aflat că orice utopie este reală, pentru că există, ca oricare vis de care îmi amintesc și-l pot povesti. A doua zi, am aflat că dacă îl

Ai zis ca vrei să te sacrifici pentru mine? Trebuie să-mi plivești amintirile înveninate, fără să te rănești. Ai antidot nepăsarea. Noaptea, să fii cu atenție mare, pentru că îmi intră în pat

Ți-am dat și ție să guști din salata mea cu amărăciuni naturale, însămânțate și crescute în mine,ecologic, la care, pervers, am adugat și miere de vorbe sincere cu rime și, instinctiv,

În fiecare zi trăiesc un vers sau două, sau o strofă, visând și un poem sublim în clipa mea amorfă, chiar dacă rațiunii nu-i place-o catastrofă. Canoane sociale îmi strâbă cerul firii și-mi

Aerul începe să devină pământ otrăvit și-l scutură neanotimpurile amestecate de cicloane tragice, bolnave de nervi. Meridianele, ca cercurile de butoi, crapă ruginite în istorie. Viul,

SFATURI Mi-a spus: de câte ori rogi binelui altuia să-i fie petala nouă florii spiritului tău va fi, de căte ori doar ție îți dorești mai pierzi două petale ofilite și te urâțești. Nu fă

Am înlocuit toți pionii cu nebunii care aleg prin vot, să fie contemporan jocul. Turele le-am făcut industrii, caii niște burse sălbatice, regina e de la Moulin Rouge, iar regele e un

AMBULANȚA Spitalul de lângă locuința mea adună ambulanțe care salvează propoziții de viață neterminate. Alarma uneia, tocmai mi-a ucis visul cu Aladin care mi-a împrumutat lampa lui

Nu știu de câte ori am călcat neatent, sau mi-am închipuit un sprijin și am căzut în lumi diferite, dar mereu am reușit să îmi repar starea fără piese de schimb, să mai pot repeta

Am spânzurat și ziua asta de apusul soarelui, s-a zbătut un pic și a ieșit din ea noaptea cu fărâme de lumină în stele, într-un tăcut requiem. Cocoșii le vor ciuguli pe toate, sătui, le

BRAȚELE Brațele mele, coperți de cărți și tu între ele, ca un manuscris în care mai adaug și eu căteva rânduri, poate paragrafe sau capitole pentru cine va vrea și va ști să te citească,

Cum să mă apăr de invazia barbară a gândurilor când sunt cu strigoiul intimității în ușoară vibrație de liniște? Din fiecare obiect ies amintiri fantome ca niște gândaci de umbre, și

Nu mai încap în sufletul meu, prea plin de trecut și nu găsesc târnăcopul și lopata potrivite să îmi golească groapa metafizică care fermentează în mine. Poate că din inocență am

CASA Îmi duc casa în spinare, casa care mă închide plină de povara vieții cu pereții din cuvinte, cu ferestrele în mine să mă vadă toți orbeții cum sufoc timpul cetății când mai rău si

CADAVRE Din cadavrele stelelor explodate, Praf de stele în mojarul Terrei, Frământat, modelat de eternitate, Amestecat cu lacrimile trecerii Ca un joc de imaginație al copiilor

DAMOCLES Fiecare are în așteptare o sabie a lui Damocles de care vrea, sau nu vrea să știe, de care crede că se poate apăra, râvnind sau ajuns pe un tron oarecare. Am vrut să scap, m-am