Poezie
poluare
1 min lectură·
Mediu
Aerul începe să devină pământ otrăvit
și-l scutură neanotimpurile amestecate
de cicloane tragice, bolnave de nervi.
Meridianele, ca cercurile de butoi,
crapă ruginite în istorie.
Viul, încă viu, adulmecă spaima.
Apa se-neacă cu mizeriile lumii,
tușește tsunami și scuipă pe maluri
moarte curată.
Totuși, metropolele cântă și se dansează,
frenezia cotropește lumina și întunericul
care strigă disperate că ar vrea
să-ntoarcă secolele fără gunoaiele
pestilențioasei prosperități ucigătoare.
Câteva războaie zornăie banii
printre ruine și cimitirela modă.
Veninul inconștienței ucide lent
pălăvrăgeala despre viitor.
Oare, Dumnezeu a orbit !?
001.090
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Corneliu ENEA. “poluare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14114002/poluareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.