Dacă eu sunt viitorul strămoșilor mei,
cum voi fi prezent în urmașii mei?
La ce-am primit, am adăugat,
nedescifrat, să fiu uitat,
minusculă particulă în A.D.N.
Aș fi o cronică
Cine să mă ierte de anume rărăcire
când năvălește agresivă,
în liniștea dintre două singurătăți,
și o ignor de teamă
să nu se răzvrătească în mine?
Vine tiptil ca o pisică
și, după cheful
Grăuntele de pâine din spicul de grâu
plin cu făină de lumină solară,
descântat de cântecul ciocârliilor,
păzit de stele, mângâiat de lună,
legănat de vântul verii,
curtat de maci și de
Frig! Nimic sub zero absolut!
Acolo moare chiar și moartea
și renaște când materia erupe
la miliarde de miliarde de grade.
Mai jos de jos nu există,
dar mai sus de sus arde
Îmi întrăiesc homeric destinul
pierzător de capricii, pentru care plătesc
impozit la câteva universuri paralele
din haremul meu virtual.
Ca o monedă vie circul printre priviri
cu valoare
Din nuielele trecutului
care mi-au lovit viața
mi-am facut mătură
să-mi curaț drumul prezentului.
Tușesc praful unor regrete
și stropesc cu amintiri
umbre de bolovani mitici.
Obosesc
Nu încetează războiul civil din mine
cu idei trădătoare, bine creditate inițial,
defăimate credințe ajunse ruine,
baricade insolente ale răbdării,
scene de tiranie nervoasă.
Intervin
Mi-am spălat fața cu minute proaspete,
n-am pus dopul și m-am scurs lichefiat
prin canalizarea ororilor,
până m-a prins de mână o rugăciune
care mă cunoștea.
Pe marginea canapelei am
Va fi bine! M-a încurajat răul
când mi-a părăsit gândul
care te dorea.
Am rămas singur
să aștept binele și el
cred că mi-a pierdut adresa.
Sigur nu m-a mințit răul,
pentru că ne știm de
Mi-am adăugat prescurtări de viață
să-mi disprețuiesc vaietele,
persecutat că nu sunt ce sunt,
până când m-ai vindecat,
dar în orele fără tine bolesc lamentabil.
Prescrie-mi ani mulți cu
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în
Spectacol defazat al spațiului fără univers
și al infernului fără spațiu,
după potopul de întuneric,
când veșnicia a fost fărâmițată
de energia undelor încăierate.
Nenorocirile rămase fără
Fumez și sunt ca o cometă de gânduri,
viciat între patru pereți cosmici.
Mă inspiră imaginea torsului tău
proiectat de arta umbrelor erotice,
în provocator dans hipnotic.
Baletul mâinilor
Veninul șarpelui lecuiește,
dar nu și veninul omului !
Omul se maimuțărește, sau
maimuța se omenește?
Căinele e mai credincios omului
decât e omul credincios lui Dumnezeu!
În arborele
Puiul meu e obosit.
Dormi puiuț că noaptea-i blândă
și-ți dă vise despre rai
unde ai aripi de flutur
printre îngeri, peste flori
și-ți zâmbește Maica Sfântă.
Dormi să-ți vină iar puterea
când
O să mai ai loc și pentru mine
în casa problemelor tale?
Sper să nu mă ciocnesc
cu vreo surpriză care te vizitează
și nici să-ți deranjez vreun gând
ascuns cânva de mine !?
Mă voi așeza
Aristocrata fără vârstă
temuta și urâta doamnă,
iubita și dorita pentru alții,
din pepenele vieții, înfometată,
la-ntâmplare scoate
sâmburi-ființe coapte sau necoapte
și-nghite, sfarmă sau
Știu cum lăcrimezi când treci
ca el, pe lângă plopii fără soț,
cu inima ca o floare albastră
la steaua care a răsărit.
Afară-i toamnă, sunt ani la mijloc,
mi-ești înger și demon,
chiar
Am reparat o îndoială
pe care o strâmbase o privire
câzută dintr-un gând instabil
pe imaginea ta absentă.
Mecanica abstractului relativ
m-a ajutat să recondiționez
viziunea prezentului
Am deschis cutia
A ieșit un păianjen zgribulit
A intrat un malaxor stricat
Să-și doarmă vechimea verbului
Miroase a nimic
În cutia pe care e scris
Tu ce cauți?
Or fi murit iertarea, înțelepciunea și credința
ostracizate de prostie și intoleranță?
Trufia mulțimii demonizante,
ca untul rânced pe pâinea mucegăită,
toxică hrană, diversiuni
Sunt de vârsta A.D.N.-ului meu,
dintr-un șir de mii și mii de născuți
să le moștenesc acidul cosmic.
Nu știu de câte mii de ori am tot murit,
nici în ce fel, dar mereu renăscut
de șansă,
Pe vremea când a fost odată ca niciodată
nu mă speria decât Nevăzutul
care știa tot ce fac și tot ce gândesc.
Trebuia să-i fiu pe plac,
ca să nu pătimesc.
M-a educat bine, așa că, și
AE