Poezie

mirat

1 min lectură·5 iulie 2018

Mediu

Mi-am spălat fața cu minute proaspete,

n-am pus dopul și m-am scurs lichefiat

prin canalizarea ororilor,

până m-a prins de mână o rugăciune

care mă cunoștea.

Pe marginea canapelei am așteptat

să-mi plece toate gândurile.

Pereții îmi căutau privirea.

Mi-am ridicat umbra cât mai sus,

ca exercițiu de înviorare,

de era să mă lovesc de Icar.

A trecut în picaj pe lângă mine,

ne-am salutat și m-a întrebat ceva.

Ideea de labirint și metamorfoza

m-au găsit la fereastra infinitului.

Am acceptat să-mi vând umbra

unui cerșetor de speranțe,

pentru numai o binecuvântare.

În mine, tocmai revenise în vizită

o dorință păcătoasă de înfrângere

a tot ce mi-au adunat simțurile.

Am trimis-o lui Pilat din Pont

să se descurce cum știe

și am rămas mirat de mine.

00946

Alexandru Corneliu ENEA. “mirat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14128102/mirat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.