Alexandru Corneliu ENEA

Mi-a împietrit tristețea în râul ce mă curge, sunt șlefuit de colțuri și strălucit de unde, alunecă prin mine ideile confuze, lumina mă răsfață și-n raze mă ascunde rostogolit de stele și

Fumatul ucide! Dar ce nu ucide? Fumatul ucide mai repede decât alte năravuri ucigătoare! Asasinii sunt mai mulți decât sfinții asasinați! Încerc să înțeleg de ce se trage de elasticul

Întregul meu e parte din tot întregul Lui. Minuscula mea fericire în întregul Lui se regăsește. Cum să ajung doar să-L fericesc dacă mi-a dăruit și durere?

Femeia e soră vitregă cu fericirea și e din neamul unei coaste ancestrale pe care o caută disperată pentru împlinirea ei. Bărbatul, ușurat de o coastă și-o caută pe cea potrivită și tot

Am ieșit ilegal din frontiera mea. Merit pedeapsa să nu revin ce-am fost, rămas pe bordura unui gând și privesc de-alungul drumului sprijinit de singurătate. Am luat cu mine și

ÎNCEPUTUL Fiecare început are o poveste care poate deveni istorie sau istorioară, în cazul nostru trăită oarecum diferit, pentru că destinul a dat cu banul și încă mai așteptăm să cadă, să

Adusă de vânt, mi-a intrat pe fereastră o pană albă. Cadou de la un înger ? Pierdută de un porumbel, sau ...? Desigur, are o poveste pe care nu o voi ști, pentru că am lipsit la

FOAME Mi-era foame de-o trăire și-am scuturat pomul încărcat cu amintiri din care au căzut uscături, niște insecte și tu doar te-ai arătat pe o ramură de sus, fruct în pârguire, legănat de

Prea multul de orice sufocă, iar prea puținul încet omoară și-mi este greu să măsor când și cât dau sau nu dau. Ploaia sentimentelor fie inundă catastrofal, fie nu cade unde și când

PIAN Ating clapele pianului din sufletul tău. Mă feresc de cele negre. Caut fantezia creației care mi-a cerut Să răspund dorinței de romantism Și-mi iese un recitativ Pe scena aleasă de

Fac slalom printre nămeți de gânduri, mi-aleg o pârtie virgină spre niciunde, cobor în văile din mine în nocturnă printre iubiri stâncoase cu blazon ascunse-n straturi colorate de ozon. Pe

Sub arborele timpului se odihnea trecutul meu, cred că adormise obosit, pentru că l-am pus să-ți povestească despre neroziile mele. Când am greșit verbul a face și nervii ți-au ridicat

Mi-am împins valul spre tine, te-am scăldat în suflet, mi-a plăcut să te port în larg până ai obosit de mine. Poate că acum sunt mai tulbure de la algele si meduzele timpului adunate,

Grăuntele de pâine din spicul de grâu plin cu făină de lumină solară, descântat de cântecul ciocârliilor, păzit de stele, mângâiat de lună, legănat de vântul verii, curtat de maci și de

Ai apărut la colțul minutului 32 pe bulevardul orei 7 Ne-am potrivit pasul tăcerii din priviri chiar am zâmbit secundei 26 Tu franțuzeai absurdul pe hârtii eu respiram tristeti din cimitire

Acum știu că nu am greșit că ți-am dat parola sufletului meu unde mi-ai descoperit expoziția cu defecte, tablouri cu fața la perete, le-ai răsucit, le-ai cântărit urmele

Încă mai cred că sunt o superstiție vie, un fel de potcoavă veche pe care o întâmplare a găsit-o în drumul tău. Încă mai cred în necredința mea despre ce e rău când faci un bine și cred

Oboseala mă-mpresoară cu o cenușie ceață Doar subconștientul paznic mă veghează, mort în viață Și poznaș leagă sinapse după reguli neștiute Și îmi dă in vise filme,scurtmetraje, gânduri

REPLICÃ Te-ai coborât în iadul gândurilor tale, Ai ales grăunțe de otravă Și le-ai semănat în grădina sufletului meu. Mândrește-te cu hărnicia ta!

Cine să mă ierte de anume rărăcire când năvălește agresivă, în liniștea dintre două singurătăți, și o ignor de teamă să nu se răzvrătească în mine? Vine tiptil ca o pisică și, după cheful