Alexandru Corneliu ENEA

Urletul disperării în carapacea sufletului rănit dărâmă și spulberă ritmurile, contorsionează modelul de viață, îngenunchiază momentul în tragedia erupției de durere vibrată în nemișcarea

DORINȚE Până acum, mi s-au îndeplinit dorințele : să înțeleg, să cred, să iert, să nu urăsc, să iubesc, dar mai ales : să mă înțeleg, să mă cred, să mă iert, să nu mă urăsc și să fiu

Ți-am auzit gândurile cum se furișau în urma mea Fără să știi că și eu îți luasem urma, Ca un câine credincios rătăcit de sufletul stăpân. Ne-am regăsit la intrare-ieșire, apăsând aceeași

Or fi murit iertarea, înțelepciunea și credința ostracizate de prostie și intoleranță? Trufia mulțimii demonizante, ca untul rânced pe pâinea mucegăită, toxică hrană, diversiuni

FRUNZA Frunza, toamna, un pic galbenă si ruginie, dar încă și cu un pic de verde viu, atârnată de pomul vieții ei, încăpățânată furiei vântului și ploii reci de tomană, cu nervurile încă

FUMÃTOR Mi-am stins țigara pe ultima dorință de azi rămasă de ieri prin scrumul cu amintiri, dar mai am țigări și nu mă pot lăsa de fumat dorințe. Totuși, nu te

COȘMAR Caii din ceruri cu potcoave de stele scapără fulgere, trăznesc blesteme, spintecă norii, parcă-s turbați, tunet nechează îmbăloșați, vuiesc pădurile, urlă dihănii, spumegă râuri

COMETA Mai lasă-mă cometă liberă în spațiul dintre a fi și a nu fi, chiar dacă sfera ta puternic mă atrage și ne-am regăsit pulsul în ciudate flăcări după timpul care ne-a ținut în subsolul

M-am convins că fiecare își poate alege raiul de moment, doar iadul e ales de altcineva, specializat în drăcovenii pe măsura păcatelor din raiul ales. Pentru purgatoriu e coadă mare la

INJUSTITIE Omuciderea se pedepsește și cer să fie pedepsit cine mi-a omorât părinții, moșii și strămoșii, amicii, profesorii, artiștii preferați și lista poate continua ! Acuz și vreau

Și-n seara asta cu fulgere, pe tava de argint, cireșele îți așteptau dorința. Prin rama ușii a trecut năluca singuratății mele, parcă speriată de trăznetul întârziat. Am scăpărat

Fumez și sunt ca o cometă de gânduri, viciat între patru pereți cosmici. Mă inspiră imaginea torsului tău proiectat de arta umbrelor erotice, în provocator dans hipnotic. Baletul mâinilor

TACUL Mă asemăn cu o bilă de biliard și un tac nevăzut mă trimite spre niște cărți, spre un supermarket, spre bucătărie, spre balcon să hrănesc porumbeii, spre televizor, spre

CUVINTE Unele cuvinte au ajuns la mine obosite, călătoare în epoci, plimbate din gură în gură, la început și mereu, de la mame plecate, acum, tăcute ca nuferii de pe lacul

Am mai cucerit o zi, cu noaptea ei cu tot, victorios, i-am luat scalpul de Meduză și l-am împietrit în trecut pentru totdeauna. I-am lăsat lui Perseu gloria și ea trecuta! Alte dihănii de

VÂND Vând minute periculoase aruncate de destin în umbra columnei timpului meu, rotită după soare, dar nu am lesă pentru ele, așa că le-aș da și pe gratis, numai să scap de ele. Poate mi

Prins de păianjenul însemnat cu o cruce, supt de sufletul plin de căințe adunate, par o mumie eviscerată de fericire și speranțe, tors ca prim fir vibrat în plasa noilor victime atrase de

Fericiți cei fără întrebări despre orice! Nefericiți cei cu întrebări despre oricine! Cad și eu în păcat și caut un pic de adevăr, temător să nu aflu prea multe. Îmi folosesc privirea

COAJA Îmi văd coaja cum se coace Plină de semne Plimbată, mângâiată Uneori urgisită Încă fragedă Atârnată în pomul vieții Ca un cocon de fluture Cu un suflet în așteptare Să-și ia

Am încercat să fac un fel de inventar, cui ar trebui să-i mulțumesc și lista ar fi fără sfârșit. Apoi, cui ar trebui să nu-i mulțumesc și lista a rămas goală. Dar cum să mulțumesc fără

INSOMNIAC Dacă nu pot dormi, măcar visele mele să se odihnească, dar cele mai noi, zburdă dintr-un neuron într-altul spre disperarea celor vechi, care mă ceartă că visez cu ochii

Nu contează câte mii de cărți s-au stivuit în mintea mea, nici câte informații, senzații și idei m-au contaminat până să înțeleg că, fără de început și fără un sfârșit, totul este o

TEMPLUL Pe porțile templului era țintuită Sinceritatea, slabă, naivă, păcătoasă. Înăuntru era statuia Adevărului, ca un rege mândru, puternic, victorios și o icoană cu Justiția