Alexandru Corneliu ENEA

RUGÃ Nu mă lăsa Domane să-ți cunosc măreția, pentru că nu voi rezista să te cuprind și mă voi prăbuși în umbra care mi-ai dat-o! Dă-mi, te rog, atât cât să pot exista în iertarea care

MESAJ Tocmai am primit zâmbetul tău când mă uitam la o stea și ți-am răspuns cu un gând de seară, fericit că azi am văzut prima rândunică cum își dansa bucuria pe cer, și nu era

STARE Iar te-ai strecurat printre ruinele mele acoperite de liniștea uitării. Eu ți-am dat unealta să cauți. Speram să nu o faci, n-am comori. Te-am avertizat. Te-ai înmormântat printre

CARTOF Dacă m-aș fi născut cartof, cineva m-ar fi curațat, ecorșeu, apoi m-ar fi prajit sau fiert să se sature pe moment, sau m-ar fi dat cu totul la porci să se sature un pic. Și ca om

DE CE? De ce te privesc așa? Încerc să te adun în mine, să te păstrez pentru drumul pe care-l fac mereu către tine și pentru drumul pe care-l voi face fără tine, dincolo de memorie.

MÂNA MEA Mâna mea vrea iertare pentru că a deschis ușa, pentru că m-a dezbrăcat, pentru că a mângâiat, pentru că a scris și a șters, dar, mai ales, pentru că a încercat să mă spele de

VIAȚA Viața a îngenunchiat in fața mea să-și ceară iertare că nu prea m-a iubit mai ales în ultimii ani, de când ea s-a-mpletit cu alții și m-a aiurit. Am luat-o-n brațe, stânjenit de

SUFLETE COSMICE Ca orice nor cosmic de viață am tot adunat particule cu fericiri, dar și ce a mai gravitat în jurul meu, până la forma care parcă a fost ieri când asteroidul tău mi-a lovit

N-AȘ VREA... Am umblat prin gândurile și visele mele, drumuri întortocheate, până mi-am ars tălpile memoriei și te-am găsit privindu-mă de-aproape cum îmi număram ridurile în ani desenați

DIN VINA MEA Aripile mele au căzut mirate ca petalele florilor culese, nefericite, care au bucurat priviri. N-am vrut să fiu nebunul de Icar. Este suficient că tu ai aripi să ajungi la

PROSTIA ȘI UMORUL A căzut umorul din căruța cu proști împins de solemna și sobra copită a prostiei disprețuitoare, care despăduchea orgoliul aflat mândru pe capră, cu biciul credulității

ARIPI Din cerul zilei și din cerul nopții am închipuit adăpost în mine pentru aripi nevolnice care încă se mai zbat, când adie tristețea, lipsite de permis de zbor, pentru că au și pene

PROBLEME Noapte, târziu. De la fereastră văd taxiuri, pe ambele sensuri ale bulevardului, ducând la destinație probleme. Ziua, probleme mai multe, chipuri la vedere, cărate variat, în

INSOMNIAC Dacă nu pot dormi, măcar visele mele să se odihnească, dar cele mai noi, zburdă dintr-un neuron într-altul spre disperarea celor vechi, care mă ceartă că visez cu ochii

VÂND Vând minute periculoase aruncate de destin în umbra columnei timpului meu, rotită după soare, dar nu am lesă pentru ele, așa că le-aș da și pe gratis, numai să scap de ele. Poate mi

CUVINTE Unele cuvinte au ajuns la mine obosite, călătoare în epoci, plimbate din gură în gură, la început și mereu, de la mame plecate, acum, tăcute ca nuferii de pe lacul

REGAT Pe creștet, coroană îmi este o horă cu istorii, care mă-nfrățește și cu universul, decorată cu geme de ciuladră și călușari. Ca rege al locului am și o cămeșă țesută din caier de

PARFUM Muzica parfumului de tei agresează caii din mintea mea, neantrenați să asculte delicata, dar vulgara ploaie de primăvară care sfințește verdele și împrăștie obraznic culori nituite pe

IA O BANANÃ Ia o banană maimuțică și votează leopardul! Voi luați câte o găleată și o pungă cu reclame și votați dărnicia sărăciei care vă zâmbește până la urna care se va umple cu hârtii

REVOLTÃ METAFORICÃ Rădăcinile mele poate că nu-s tocmai curate înfipte în istoria dintre două veacuri, dar trunchiul, cu câteva scorburi, e vertical pentru prea încâlcitele ramuri de sub

CLASIC A plecat din soare o rază Și-a ajuns pe fruntea ta Să te văd ca pe-o minune Dulce lacrimă de stea. Dacă-ți scriu așa în versuri Vei spune că-s desuet Că se poartă alte

CÂND... Când mor iubirile se îngroapă sub piele, ca florile sub zăpadă. Semințele iubirilor ucise vor mai încolți și înflori cândva, cu rouă în ochi, dar mereu cu rădăcini

ZI Înc-o zi buruienoasă cu urzici și mătrăgună în Bizanțul vieții mele de soldat patern al gliei, picătură din Carpați, martor miezului din roze respirate-n agonie, mă prefac că-s doar