RUGÃ
Nu mă lăsa Domane
să-ți cunosc măreția,
pentru că nu voi rezista
să te cuprind
și mă voi prăbuși
în umbra care mi-ai dat-o!
Dă-mi, te rog, atât cât
să pot exista în iertarea
care
MESAJ
Tocmai am primit zâmbetul tău
când mă uitam la o stea
și ți-am răspuns cu un gând de seară,
fericit că azi am văzut prima rândunică
cum își dansa bucuria pe cer,
și nu era
STARE
Iar te-ai strecurat printre ruinele mele
acoperite de liniștea uitării.
Eu ți-am dat unealta să cauți.
Speram să nu o faci,
n-am comori.
Te-am avertizat.
Te-ai înmormântat printre
CARTOF
Dacă m-aș fi născut cartof,
cineva m-ar fi curațat, ecorșeu,
apoi m-ar fi prajit sau fiert
să se sature pe moment,
sau m-ar fi dat cu totul la porci
să se sature un pic.
Și ca om
DE CE?
De ce te privesc așa?
Încerc să te adun în mine,
să te păstrez pentru drumul
pe care-l fac mereu
către tine
și pentru drumul pe care-l voi face
fără tine,
dincolo de memorie.
MÂNA MEA
Mâna mea vrea iertare
pentru că a deschis ușa,
pentru că m-a dezbrăcat,
pentru că a mângâiat,
pentru că a scris și a șters,
dar, mai ales, pentru că a încercat
să mă spele de
VIAȚA
Viața a îngenunchiat in fața mea
să-și ceară iertare că nu prea m-a iubit
mai ales în ultimii ani, de când ea
s-a-mpletit cu alții și m-a aiurit.
Am luat-o-n brațe, stânjenit de
SUFLETE COSMICE
Ca orice nor cosmic de viață
am tot adunat particule cu fericiri,
dar și ce a mai gravitat în jurul meu,
până la forma care parcă a fost ieri
când asteroidul tău
mi-a lovit
N-AȘ VREA...
Am umblat prin gândurile și visele mele,
drumuri întortocheate,
până mi-am ars tălpile memoriei
și te-am găsit privindu-mă de-aproape
cum îmi număram ridurile
în ani desenați
DIN VINA MEA
Aripile mele au căzut mirate
ca petalele florilor culese, nefericite,
care au bucurat priviri.
N-am vrut să fiu nebunul de Icar.
Este suficient că tu ai aripi
să ajungi la
PROSTIA ȘI UMORUL
A căzut umorul din căruța cu proști
împins de solemna și sobra copită
a prostiei disprețuitoare,
care despăduchea orgoliul
aflat mândru pe capră,
cu biciul credulității
ARIPI
Din cerul zilei și din cerul nopții
am închipuit adăpost în mine
pentru aripi nevolnice
care încă se mai zbat, când adie tristețea,
lipsite de permis de zbor,
pentru că au și pene
PROBLEME
Noapte, târziu.
De la fereastră văd taxiuri,
pe ambele sensuri ale bulevardului,
ducând la destinație probleme.
Ziua, probleme mai multe,
chipuri la vedere,
cărate variat, în
ASTENIE
Mi-a intrat pe fereastră
o muscă zăpăcită
de astenia de primăvară,
pentru că s-a încălzit brusc afară
și i-a dezmorțit prezentul.
Am ușuit-o, astenic și eu,
când a vrut să îmi
INSOMNIAC
Dacă nu pot dormi,
măcar visele mele să se odihnească,
dar cele mai noi,
zburdă dintr-un neuron într-altul
spre disperarea celor vechi,
care mă ceartă
că visez cu ochii
VÂND
Vând minute periculoase
aruncate de destin
în umbra columnei timpului meu,
rotită după soare,
dar nu am lesă pentru ele,
așa că le-aș da și pe gratis,
numai să scap de ele.
Poate mi
CUVINTE
Unele cuvinte au ajuns la mine obosite,
călătoare în epoci, plimbate din gură în gură,
la început și mereu, de la mame plecate,
acum, tăcute ca nuferii de pe lacul
REGAT
Pe creștet, coroană
îmi este o horă cu istorii,
care mă-nfrățește și cu universul,
decorată cu geme de ciuladră și călușari.
Ca rege al locului
am și o cămeșă țesută
din caier de
PARFUM
Muzica parfumului de tei
agresează caii din mintea mea,
neantrenați să asculte
delicata, dar vulgara ploaie de primăvară
care sfințește verdele
și împrăștie obraznic culori
nituite pe
IA O BANANÃ
Ia o banană maimuțică și votează leopardul!
Voi luați câte o găleată și o pungă cu reclame
și votați dărnicia sărăciei care vă zâmbește
până la urna care se va umple cu hârtii
REVOLTÃ METAFORICÃ
Rădăcinile mele poate că nu-s tocmai curate
înfipte în istoria dintre două veacuri,
dar trunchiul, cu câteva scorburi, e vertical
pentru prea încâlcitele ramuri de sub
CLASIC
A plecat din soare o rază
Și-a ajuns pe fruntea ta
Să te văd ca pe-o minune
Dulce lacrimă de stea.
Dacă-ți scriu așa în versuri
Vei spune că-s desuet
Că se poartă alte
CÂND...
Când mor iubirile
se îngroapă sub piele,
ca florile sub zăpadă.
Semințele iubirilor ucise
vor mai încolți și înflori cândva,
cu rouă în ochi,
dar mereu
cu rădăcini
ZI
Înc-o zi buruienoasă
cu urzici și mătrăgună
în Bizanțul vieții mele
de soldat patern al gliei,
picătură din Carpați,
martor miezului din roze
respirate-n agonie,
mă prefac că-s doar