Poezie

Taina mea

1 min lectură·29 mai 2009

Mediu

Taina mea cară povara

care îmi organizează viața

cu foarte multe virgule spre a fi puse,

dar mai ales cu exclamări ascunse.

Printre ierburile neamurilor sunt și eu un fir

călcat de aceeași netrebnici, bolnavi și puternici

rumegători de cuvinte și nu vreau să le onorez

parșiva insolență și veșnicele disculpări.

Taina mea îmi dă dreptul să mă prefac în om

doar în fața rugăciunii înțelepte

și a preaputernicului astru

care mă ucide zilnic măsurându-mi umbra.

În așteptarea apocalipsei personale

mi-am învățat taina să zâmbească

de câte ori imnul disperării trompețește

deasupra nimitniciei solemne.

Repulsia mea triumfătoare și-a lărgit hotarele

descoperind oriunde și mereu

diavoli îngerești și îngeri diavolești

adăpând mulțimea tot mai multă

care latră, schiaună și mârâie după partituri politice.

Înălțătoare răstimpurile de scurt echilibru

când lumea se gudură lăcomind speranțe !

Taina mea de om, rațiunea. Povară grea !

001.297

Alexandru Corneliu ENEA. “Taina mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1839323/taina-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.