Alexandru Ciochia

Domnule Sabin Balasa, vad abia acum mesajul dumneavoastra. Timpul a trecut si sper din tot sufletul sa va fi asumat postura de pirat si sa fi utilizat textul meu in contextul piesei dumneavoastra muzicale.

Nu stiu daca veti vedea vreodata raspunsul meu, dar imi fac hatarul de a va invita sa imi faceti o vizita, poate intr-o miercuri seara, la Casa Poetescu. Va astept pe la ora 22.00 pe www.radiolynx.ro intr-o intamplare audio-vizuala in care puteti fi sursa de inspiratie pentru altii si, sunt convins, puteti gasi la randul dumneavoastra surse de inspiratie. Ne intalnim acolo, in fiecare saptamana, oameni din toate colturile lumii. Sunteti bine venit si asteptat.

Codruta,
Textul face vorbire despre emigrarea pe internet.
Sunt curios sa aflu ce te-a facut sa te gandesti la moarte.

Draga Ela, acum e mult mai simplu. Intri pe pagina www.radiolynx.ro, te uiti in meniul principal (din stanga paginii) si apesi pe link-ul POEZIE.RO LIVE. Link-ul este afisat pe toata perioada transmisiei. Daca exista ascultatori care prefera sa asculte (the hard way) introducand url-ul in winamp, atunci adresa este: http://www.radiolynx.ro:9500/live
Am observat ca adresa pe care ai postat-o in anuntul tau este adresa veche. In momentul de fata transmitem POEZIE.RO de pe un server care permite un trafic de 100 Mbps in metropolitan si 4Mbps in extern. Deci avem posibilitatea sa distribuim cenaclul unui numar mare de ascultatori simultan.
Te rog, daca este posibil, sa modifici informatiile referitoare la conectare. Iti multumesc si iti doresc o saptamana vie... plina de ... poezie...

Nicolae,
ma simt putin stanjenit.
n-am mai scris pentru ca... am pictat, am cantat, am facut filme.
m-am destrabalat.
cum ar veni... mi-am luat putin concediu.
Dar, toate lucrurile bune au si un sfarsit.
Asa ca, ma voi intoarce...

Andrei, iti multumesc pentru comentariu.
E adevarat, se intampla uneori ca viata sa merite sa fie traita doar pentru final.
Sau, se mai intampla ca numai la final sa iti dai seama ca viata, asa cum a fost ea, a meritat traita.

Mda. Iata un text fericit despre o situatie nefericita.
Imi aduce aminte de bancul preferat al lui Nichita, care se termina cu... \"domnisoara, in fond si la urma urmelor e visul dumneavoastra\".
Mi se pare riscanta ideea de a transforma fetita cu chibriturile in baietelul cu poeziile. Ma gandesc ce or sa spuna Andersenii. Nu degeaba or fi aprins luminile, a neliniste indiferenta, spre finalul partii de mijloc.
Dar ce ar fi poezia fara riscuri. Agentii de asigurare, vor zice, sau, daca citesc mai bine, au spus deja, ca textul ar trebui restructurat... probabil pentru mai multa siguranta. Ei bine, Nexus, parerea mea, nu ca ar conta, este sa continui sa scrii fara polite de asigurare. In fond si la urma urmelor, sufletele zboara si se intorc dupa sufletul lor, pana cand gasesc sensul poeziei inalte. Si atunci ne despartim de cuvinte si ne ridicam vibratia poetica pana la cer.
Ultima parte mi se pare ca pune lucrurile la punct. E clar ca autorul iubeste angelic si carnal deopotriva si se complace, inclusiv la nivelul vibratiei artistice, in treceri de arcus peste coardele angoaselor omenesti. Mama ce pofta de viata are omul de la capatul condeiului. In versurile astea poti citi ca in Tarotul din Marsilia.

Nicolae:
multumesc pentru comentariu.
Acolo unde nu e critica... nu e poezie... parerea mea. Deci... e ceva poezie...
In rest, de acord. Ati sesizat perfect, sau ati mentionat esenta fara sa ii dati prea mare importanta. Intreaga poezie se invarte in jurul cuvantului caprui. Mi-ati spus, pe buna dreptate, ca ati avea nevoie sa o cunoasteti pe acea \"capruie\".
Tocmai ati facut cunostinta cu ea.
Poezia este dedicata cuvantului in sine. Mi-a placut, intr-o seara, sau dimineata, rezonanta lui. Mi s-a parut melodios si cald, apropiat... si inselator. Mi-au venit in minte imagini haihui si asa mai departe.
Acesta este tot secretul caprui. O poezie dedicata unui cuvant, sau, mai bine spus, unei parti din multimea sa de intelesuri, atat de diferita de la o persoana la alta.
Caprui sunt si tarfele si fecioarele. Cuvantul place, asocierile ... trezesc reactii contradictorii. Una dintre reactii, fericita pentru mine, este seria de mesaje din partea dumneavoastra. Serie care sper sincer sa nu se opreasca aici.
Sunt in acord cu dumneavoastra ca, dpdv literar, in acceptiunea clasica, textul nu se ridica la inaltimea unei poezii.
Poate ca acesta este motivul pentru care nu imi propun sa fiu poet.
Al doilea motiv ar fi ca apreciez mesajele critice. Acestea ma ajuta sa inteleg modul in care cititorii reactioneaza la diversi stimuli: cuvinte cu o anumita rezonanta, conotatie, ritm interior; metrica versurilor, rima etc.
Cred ca secretul functionarii descantecelor si vrajilor populare se afla ascuns tocmai in aceasta zona.
Iar mie mi-e dor uneori sa cad sub vraja limbii romane.

Nicolae, multumesc pentru comentariu. Apreciez opiniile critice si mi-ar fi prins tare bine daca mi-ai fi vandut niste ponturi despre cum se poate mai bine. Probabil ca n-ai avut ce alege din text. In fine. Te mai astept cu comentarii dure, chiar si la textele care sunt scrise exclusiv pentru oamenii sensibili, care nu au uitat sa se bucure de lucrurile simple.

adrian_nairda: superb comentariu...

Nexus, scuza-mi ireverenta, dar am observat ca pe aici proza se citeste mai putin, si cand am prilejul sa citesc un text pentru care sa-l invidiez pe autor, nu ma pot abtzine...

In rest, foarte frumoasa poezia ta. Totusi, o simt cam cuminte, cam asezata, cam ca intelectualitatea romaneasca.
Imi place, dar... parca nu ma satisface...
In afara de asta, BUG Mafia a spus chestia cu soarele cu ceva mai mult timp in urma \"Soarele rasare... doar daca-l platesti\". Sper sa nu te ofenseze comparatia, dar e adevarat!
Mai departe, frumoasa solutia grafica. Personal as fi despartzit in silabe textul boldit, la modul propriu. \"Silabiseste...\" as fi trecut pe randul urmator.
In continuare... imi place delicatetea cu care desenezi o paralela intre mama si vaca... Personal... de lapte de mama instant eu nu am mai auzit. Si sunt un maaaaare papalapte, crede-ma!
Tarifarea diferita a iubirii si a iubirii sincere mi se pare o gaselnitza senzatzionala pentru RO. In bordelurile din Germania, cu cat platesti mai mult, cu atat ai parte de servicii mai \"realiste\". Incredibil, dar adevarat.
Asa,... frumos, frumos,... chestia cu indulgentzele... \"formularul gri pentru mantuire\" mi se pare reusita.
Asisderea \"disperarea cu aprobare\". Asta e chiar dureroasa, realista pana la tremurul de indignare pe care il resimt cand urmaresc stirile, seara.
In ce priveste antidepresivele, aici ai nimerit-o, desi am sentimentul ca nu asta urmareai. Antidepresivele chiar ajuta. Nu sporesc dragostea dar cresc nivelul de calm, de liniste interioara. Tulburarile de sanatate mintala, depresiile in cazul de fata, nu sunt generate numai de starea mizerabila a natiei. Depresii au si oamenii ratati si oamenii de succes. In poezie functzioneaza. In realitate insa...
Sa nu se interpreteze gresit. Nu te supara, zic si eu.
\"Ai messenger\" plaseaza poezia ta in sfera consumatorilor de internet. Mi-as fi dorit sa citeasca si mama (o femeie la a doua tineretze) poezia ta. Sunt sigur ca i-ar fi placut. Asa, mi-e teama ca n-o s-o intzeleaga.
Interesanta personificarea fetzelor galbene (as recomanda sa scrii cu diacritice sau cu tz, mi-a luat o vreme sa ma prind ca vorbesti de fetze galbene si nu de asiatice!).
Userul Romeo si Userul Julieta... asta mi se pare memorabil... imi trece dincolo de bariera logicii si ma atinge in plex. Cred ca folosesc prea mult chat-ul...

Concluzie. Poezie de patru stele!!! Cinste poetului, cinste juriului.
M-ati convins ca e cazul sa vin la intalnirile de vineri. Simt nevoia sa fac si eu cinste!

moby: e cel mai scurt reportaj pe care l-am scris despre un fapt cotidian, real, banal si, privit de la inaltimea unui stat de OM, absolut senzational. Seninatatea pare atributul oamenilor impliniti, respectiv a oamenilor care corespund canoanelor stabilite de societate. Si cand colo...

Silva si Licorna, va multumesc pentru comentarii. Sincer, cand am inceput sa postez texte pe site-ul asta m-am temut de comentariile superficiale care caracterizeaza, de cele mai multe ori, comunicarea pe net. Ei bine, m-am temut degeaba.

Acum, Licorna: Stangaciile nu sunt intamplatoare. Sunt exact genul de imperfectiuni care zgarie, care te indeparteaza de text pentru ca sa te lasi din nou ademenit de ceea ce urmeaza.
E ca in dragoste: Pe cei pe care ii iubim trebuie sa ii mai parasim din cand in cand.
Sincer, eu privesc textul ca pe un proces de comunicare. Obiectivul meu este sa conduc lectura si sa generez cititorului anumite stari si anumite reactii interioare. Ma intereseaza in mod special modul in care matricea textului functioneaza ca o telecomanda. Pe vremuri, asta considerata magie.

Din punct de vedere ortografic, ortoepic si de punctuatie... dupa dictionar :-)