Un coridor lung și îngust. Întunecat în mare parte. Un neon care nu funcționează bine la capătul lui. Mergi cu pași siguri, măsurați. Speri că Stephen King nu e supărat pe tine. Pe la jumătatea
Camera e atât de caldă. Þigara a fost odată. Afară...crepuscul. Îmbracă-mă cu noaptea. Înfășoară întunericul în jurul meu și apără-mi ochii. Lumina întotdeauna a fost lucrul acela rău. Soarele,
În capul meu era un adevărat pandemoniu. Celulă cu celulă fiecare părticică a sa mă facea să aud aceeași voce care mă îndrăgostea de același perete, aceeași voce care îmi crea o nostalgie față de
Am ajuns lângă tine cu primul val al nopții. Curios... Marea era calmă. Tu erai nervoasă. Eu eram singur. Nisipul era uscat, iar prosopul tău era ud. Aveai bronzul de argint și buzele de aur în timp
Făceam
slalom printre gândurile mele așezate ca roșiile vara în piață.
Simțeam
mirosul tău de pepene stricat și mi se făcea greață.
Iar tu mă vindecai cu buzele tale acre;
ce dulce
Cum ar fi să vezi
în hexagon
o imagine,
prin 5 simțuri?
Portretul perfect…
Sau cum era asfaltul…
când îl călcai în mâini
și durea?
O lovitură…
și cum a fost să visezi
cu
AA