Alexandra Velescu

Domnișoară, poezia asta e un plagiat. E construită pe structura poeziei mele, al cărei link este acesta http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1781088/Sufletul_meu_e_vitrina_unui_magazin_închis Pun în vedere faptul că poezia mea e postată pe data de 01-05-2008, iar plagiatul pe 19-09-2008. De la început e clar că jumătate din primul vers al poeziei mele a devenit titlu și vers în această poezie. Se vorbește despre oamenii frumoși, descoperiți \"astăzi\", e clar- ce coincidență! În ambele poezii, primele două strofe au exact în ordinea asta: acțiune, stare, analogie- pentru asta eu folosesc \"ca și cum\", dumneavoastră \"de parcă\". Într-adevăr, v-ați chinuit să schimbați ceva. Urmează o metaforă amplă-bineînțeles, în ambele bucăț; eu vorbesc de culorile inimii, dumneavoastră de melodia sufletului, eu de furtul nefericirii, dumneavoastră de fericire. Ultima strofă e decisivă:
în poezia mea, formularea e: \"când ziua asta se sfârșește\", pe când aici \"seara se lasă\". Apoi-descoperiți dumneavoastră cum că frumusețea e conștientizată prin atingere: la mine e:
\"când ziua asta se sfârșește îmi rămâne impresia mâinilor lor(în context, a oamenilor frumoși)
îmi învelesc fața cu ea\"

în cea de-a doua apare:
\"ca să ne putem atinge
ca să vedem frumusețea\"- de asemenea observ repetiția: într-o parte \"ca și cum\" în cealaltă \"ca să\";
și, în final, \"ochii închiși\" la dumneavoastră,
iar la mine \"există oameni frumoși iar eu îi pierd\".

Nu cred într-o multitudine de coincidențe. Îmi displace foarte mult gestul dumneavoastră și, de aceea, îl pun în atenția editorilor acestui site, pe care sunt specificate drepturile de autor. Nu vreau scuze, justificări, iar contraargumente-ce să zic? Mie mi-e clară situația- ci ștergerea poeziei, a cărei valoare nu o voi comenta.

Discursul nu curge și de aceea nu crează atmosferă. Deși nu sunt, eu aș vedea pe text multe puncte. Asta pentru că sunt enunțate idei -al căror fir al continuității, pe alocuri, se subțiază- ca niște definiții, ca și cum ai vrea să \"metaforizezi\" totul. Și îți iese foarte bine în strofa a treia. Mi-au mai plăcut: corpul e lama ieșită din suflet,
seara ne ajunge din urmă și ne alungă între animale speriate,
suflarea ține încheieturile spre a rămâne întregi
când gândurile zvâcnesc în patru direcții

cu drag,
alex

imagine bine finisată prin versurile 8 și 9 și un sfârșit reușit. în schimb ,nu mi-a plăcut începutul, care mi se pare că dă un ton ori de blestem ori de incantație. mă refer la primele 2 versuri, căci dupaia situația se schimbă. acuma...nu zic că ar fi neapărat ceva rău, dar am sesizat repetiția asta a persoanei a 2a: îți tu tale ți tale îți te tu (nu mă refer la cele 2 versuri finale) eu înțeleg că acolo e persoana a 2a și fără asta...dar astea sunt mici amănunte, poezia mi-a plăcut. cu prietenie,
alex

Îmi place cum pleacă ea: \"caști plictisită\", \"începeai să pleci...fotoliul pe care te așezaseși...\", \"tu continuai să pleci,celulă cu celulă\", \"în asfințit...tu te topeai, \"mâna ta s-a oprit...a șoptit\" Imaginile astea ar trebui să provoace imaginația. Eu am vizualizat \"scena\" pe parcurs ce citeam versurile și m-a bucurat sfârșitul pentru imprevizibilitatea lui și jocul tău cu doina, cu sirenele și delfinii, cu pianul roșu...
cu drag, alex.

Eu cred că poezia are o tensiune crescândă, potolită foarte elegant de la: \"în mine n-a mai rămas nimic\", în armonie cu sfârșitul. Am vrut să las un comment aici ca să-mi exprim dezamăgirea față de cele spuse de ioan albu, pentru că dacă domnul era cât de cât interesat să vadă (sau poate a văzut) ce scrie emilian pal nu putea să îl acuze de \"simțire neartistică\". Critica nu se face cu cuvinte violente, ci cu argumente. Iar în privința limbajului...mai bine tăceați. Deși nu sunteți singurul care nu vede că limbajul poate fi o forma subtilă de a transmite un mesaj sau de a da culoare locală sau că poate fi inclus în stilul autorului. De exemplu, mie mi s-au reproșat cacofoniile prezente în fiecare text. Nu s-au gândit că face parte din stil, că ar fi puse acolo intenționat. N-am zis nimic, am râs. Vedeți că și Eminescu are niște greșeli de limbaj prin textele lui...

vreo legătură cu \"viața pe un peron\" a lui octavian paler?încă din titlu...