Texte în proză

Uneori, închid ochii și alerg într-o vară rămasă neatinsă, în care încă nu m-ai rănit. Am părul despletit în vânt; rochița ușoară valsează în jurul trupului meu. În urma umbrei mele nu rămâne nimic

ATAlexandra Ticu

0

0

Cu tot frigul toamnei in ea și cu umilința frunzelor care se târăsc căzute... pășea cu teamă, spre viață, surâzând... absurdului. Privea absentă... căutând răspunsuri incolore într-un ocean de

ATAlexandra Ticu

0

0