Basm romanesc

Basm românesc Când ziua se sfârșește și blânda lună se ivește Într-un codru întunecat al unui zmeu împărat Apare din depărtări, suflând greu pe nări, Un năzdrăvan cal sur, c-un stăpân fără cusur. El stă și așteaptă,pentru o cauză dreaptă Ca zmeul să sosească, cu el să se lovească... Să-l biruiască și apoi, din munți să izbăvească A lui limbă românească... asta e ... eram micuță pe atunci ... și mi-am compus singurică un basm ușor de ținut minte :)