Jurnale

Pasii din mintea mea scartaie a ploaie si a sticla topita.Poate asa intru in visele mele cazute de la inaltimea momentului cand te-am intalnit....cine stie?! Nu m-ai mai vazut de 7 zile, si degetele

Fiindca dincolo de intamplarile ce se ascund la umbra literelor din cuvinte nu te am decat pe tine; Fiindca dincolo de somnul picurat pe perna din genele mele si din tot tumultul nefiresc uneori ori

Mi-ar fi atat de limpede sa ma trezesc uneori intr-o dimineata de vara undeva la mare, departe de toti, numai cu tine; si vantul sa tulbure linistea facand fladuri la perdeaua alba care ajunge pana

Pamantul nu imi mai atinge talpile iar ochii mei sunt cuprinsi de ape.Sunt atatea curcubee si sunt atatea flori albe ce se rotesc in jurul meu. Mi-a fost greu sa iti spun ca voi pleca asa devreme

Sa-mi saruti buricele degetelor e o ofranda adusa iubirii in care traim; mainile mele te cauta acum mai avide decat ti-ai fi putut vreodata inchipui

Undeva , in geamatul luminii din ochii tai, parul iti rasfrangea muzica lui blonda Imi dadeam seama ca te sarut doar din cauza ca mi-era frica de tacerea lasata grea peste noi

Diminetile au lumina in ele si caldura sta lipita cu degete rasfirate de geam. Astept sa ma invite in oras iar zilele numarate-n numaratoare inversa plesnesc ude in neastamparul sufletului ce l-am

Bucuriile unei zile dupa un simplu schimb de replica cu tine sunt ploi rupte din curcubee, in care culorile amestecate dau la randul lor alte si alte culori ce se prind in coltul gurii, aninand

Vorbele ar fi trebuit sa fie ciocane de soare pe geamuri de roua pentru ca diminetile sa fie colorate si stralucitoare cand deschidem ochii.

Joc un rol pe care nu il mai vreau, Intr-o viata pe care nu o cunosc, Printre cantece care imi inclesteaza genele, In lumina diminetii…cand fumez din prostie as vrea sa vii tacut si flamand sa ma

Si tac si ma supar Si tac si-apoi plang Si plang si pot plange de bucuria singura la gandul la tine Si iar ma supar si iar ma pierd Si iarasi nu ma mai stiu Cine sunt’ ce fac Lumea zice ca cei

De ce nu ma mai chemi? De ce nu imi mai bantui gandurile? De ce nu mai esti, nu mai apari, nu mai revii? E pustiu fara tine si mi-e dor de a mai putea iubi singura, cu tine alaturi, cu tine alaturi

N-am sa te rup din viata mea, din imaginatia crescanda a ultimelor mele luni de viata de cand nu te mai am. Nu am sa ma inchini pe altarele faurite de amintirile putine cu tine. Am sa traiesc

Te-am avut 4 zile, 2 minute, 60 de secunde, o clipă…iar acum te-ai transformat intr-o amintire

Daca ar fi sa te pot iubi as alege dimineata luptele noastre printre cearsafurile albe.

Fiecare cuvant scris pe un colt de hartie rupe si mareste Universul.Cum? De ce?....deja se sparg valuri pe bolta argintie a noptii.

Cine sunt sa te stiu?Cine sunt sa te numesc?Ce ganduri vorbite in noapte n-ar trebui sa rostesc?Ce caut, ce gandesc..cand esti atat de departe? Ce universuri faurite, pot prinde in palmele tale de

Fiindca, refugiul meu e existenta ta, inutila a fi, imi raman povesti cu sarutari simple, singuratice si oarbe.

Pe fiecare obraz sarutat, timpul se preface in nisip pentru a-si spulbera propria eternitate.

Azi vreau sa te cunosc..si sunt sigura, nu ma mai retrag de la acest gand.Si cu cat nu se va putea mai mult, cu atata lumea dintre noi ne va apropia mai mult. Nici eu nici tu nu stii, nu stim.

As vrea sa stiu daca te-ai gandit vreodata cat de mult reprezinta cuvintele tale, intr-o zi de-a mea. Daca te-ai gandit vreodata ca au un impact asa de puternic. Dar nu ai cum sa stii nu ai cum sa te

Decalaratie pe randuri albastre O viata intreaga sa dansam impreuna, ca atunci in sala de curs-daca ne revedem , daca ne mai revedem nu-mi mai da drumul , te rog.

Cand v-ati aflat rostul existentei?

si mai lasi un ecou sa patrunda e rece pe strazi si mai lasi o fereastra deschisa sunt pete pe cer, lumina-i difuza si-mi mai lasi un sarut pe obraz ingheata-l