Alexandra Radulescu

yep, you`re right. am mai ascultat o data, si ai dreptate. multam pentru atentionare.

mă bucură remarcile pozitive, în ciuda atenției limitate pe care am acordat-o textului. în fond, totul se rezumă la câteva minute, și câteva amintiri. asta pentru că găsesc fascinante detaliile, lucrurile mărunte. exact ca filmele de scurt-metraj, care concentrează mesajul în câteva minute, exact ca fotografia unui fluture... ceva atât de mic, și totuși, zâmbești când îi vezi frumusețea. și de ce nu... e sezonul ploilor, un ”material” bun pentru ...mica povestioară?

I`ll do my best :)

de dimineață mă amuzau teribil doi bărbați între două vârste care se ciondăneau teribil pe trecerea de pietoni, din motive de neînțeles pentru nimeni. ce i-o fi apucat așa de dimineață cheful de harță?
așa și dumneavoastră, stimate domn și doamnă... dumitale ți-a plăcut textul, dumitale nu ți-a plăcut textul. Bine! Am înțeles! Acum să mergem mai departe!
o seară pașnică vă urez.

PS:dna Beidac, vă mulțumesc mult pentru susținere.
PS2:dle Dogaru, vă poftesc să vă împărtășiți opiniile și în cazul viitoarelor texte pe care le voi publica aici.
Sunteți bineveniți oricum

transparența și fluiditatea textului îi dau o frumusețe aparte. nu cosmetizare, nu cuvinte elevate, nu retușuri. pur și simplu. gânduri lăsate în forma lor brută.

îmi place că vezi lucrurile mărunte. atât de mărunte și de nesemnificative pentru alții. pentru mulți, dacă stau să mă gândesc mai bine. au o încărcătură emoțională foarte mare, și de multe ori ”te atinge”. Apropo de ”mirosul de bare de metal pe mâini”.. cu câți oameni intrăm în contact fără să știm...

Cu tot respectul dl.Dogaru, dar va rog, pastrati-va opiniile legate de vietile personale ale altora pentru dumneavoastra. Ati ridicat o problema mai mult decat delicata, intr-adevar, si pentru asta va multumesc. Dar cred ca era suficient sa va rezumati la asta, si sa nu faceti supozitii care n-au nici cea mai mica legatura cu textul. Caracteristica de pudibond nu e o rusine. E doar un atribut pe care vi l-ati asumat. Si-atata tot. Motivul pentru care am ales sa public aici in nici un caz nu vizeaza succese literare. Nici pe departe. Daca va deranjeaza intr-atat vocabularul vulgar folosit, de ce ati mai apasat \"da\"?
PS.Cand vine vorba de sentimente mai pasnice, nu folosesc vulgaritati.

faza cu iepurasul e dintr-o carte pe care-am citit-o recent, Bong de Alexandru Vakulovski,si care m-a influentat in libertatea de exprimare. O carte(cu mult mai vulgara decat micul text de mai sus) si un autor care au starnit, de altfel, multe controverse,si evident ca s-au creat doua tabere, pro si contra. Ca si aici,de altfel. Sunt oameni carora le place textul, oameni carora nu. Eu una n-am nici cea mai mica problema, nici cu unii,nici cu altii.Am scris-o pentru mine,ca asta mi-a trecut prin cap. Si m-a facut sa ma simt mai bine. In ciuda opiniilor contra. Multam pentru sincera opinie,Anca.

Nu am avut timp să parcurg toate comentariile, să urmăresc firul discuției. Însă mi-a plăcut ce idee susțineți dumneavoastră, cum că nou-veniții, cei care încearcă să scoată capul la iveală din noianul de texte virtuale, ar trebui încurajați, sau criticați la modul blând, pentru a-și corecta handicapurile în materie de exprimare în scris. Mă număr printre ei. Tentative de a-mi exprima gândurile și ideile în scris tot am, însă îmi lipsesc reacțiile, fie ele bune sau rele. Primisem de curând o replică dură, cum că \"tot poetul s-a născut român, și dacă e atât de ușor s-o faci pe internet, de ce să n-o faci și tu, nu?\" Pe moment m-a demoralizat, în fond și la urma urmei, are dreptatea dumnealui, dar mi-am dat seama că tot mai bine îmi exprim gândurile în scris. Și mi-am regăsit refugiul. Dar m-am împăcat și cu ideea că vor exista întotdeauna opinii pro și contra. Contează mai mult ce înseamnă acel text pentru mine, și mai puțin pentru alții.
P.S. Nu e proza vs. poezie. E vorba de preferințe mai degrabă. Apoi mai e comoditatea, și faptul că timpul ... nu prea mai e. Din păcate.

Mi se pare normal ca parerile să fie împărțite, altfel aș găsi dubioasă reacția generală la acest text, care a fost produsul unui impuls de moment, și nimic altceva. Nu țin să fie luat în considerare ca literatură în toată regula pentru că sunt conștientă de (ne)valoarea lui. În funcție de reacțiile majoritare de-aici, voi continua să postez sau nu. Mi-a rămas întipărită-n memorie o replică dintr-un film, conform căreia \"nu suntem ce suntem, nici ce credem că suntem, ci ceea ce cred ceilalți că suntem\". Cam așa și cu apariția mea pe-aici. Eu scriu în continuare, pentru mine. Dar țin cont și de ceilalți.

Nu știu exact ce vrei să spui prin \"maladii serioase\", noemi. În fond, cred că fiecare are nebunia lui, nu?
Tot textul ăsta l-am vărsat pe foaie când starea mea Zen vizavi de bălăriile cu care am de-a face zilnic(o parte menționate și-n tipologiile de mai sus )a început să scârțâie. Ideea de lamentare am gândit-o și eu în momentul în care am terminat de scris textul, laolaltă cu frustrarea,dar... fie sunt doar o frustrată, fie prefer să spun \"pas\" și să las lucrurile așa cum sunt. Și nu știu de ce simt nevoia să spun o vorbă de-a tatălui meu, \"de ce să te cobori tu la nivelul lor ca să demonstrezi ce ești?\" Poate de aceea am lăsat-o la nivel de lamentare. Aveam nevoie doar de un moment de exteriorizare.