alexandra pop

si nor si praf si gand ramas in vechile dorinte, pierdut si iar gol, se regaseste pe aceeasi veche cicatrice... ros de prea multe fiare, cum poate sufletul sa renasca? de ce trebuie sa ne agatam

si daca visele dor cine le-a dat voie sa se nasca? si totusi fara ele n-am fi constienti de inchisorile noastre, nu? dincolo de teama de a fi singur este doar teama de ati pierde visele, pentru ca

... si daca am s-adorm, sa ma trezesti iubite, caci astazi inca ploua, iar eu, eu nu mai am cuvinte... ce poate fi mai trist decat un picur, doua... dar, poate ca fereastra nu o sa se-nchida

am pasit... iar pamantul sub mine s-a tulburat, am vrut sa merg inainte dar am ezitat: inainte trebuia sa duc zeilor o jertfa! am luat un cutit si am inceput sa tai: pielea s-a despicat, carnea s-a

am vrut sa zbor, dar Soarele gelos m-a trantit in colbul negru al pamantului blestemandu-ma sa raman acolo... pentru ca eram prea tanara am refuzat sa ma supun si m-am adaptat: am vrut sa ma tarasc

am tras o linie si in culmea disperari am inceput sa adun:gandurile-9 puncte,minciunile-6 puncte,constiinta-5 puncte,suftletul- ..., durerea-7 puncte,iubirea-8 puncte... apoi m-am intrebat ce vreau

am asteptat intr-o zi sa vad rasaritul dar oamenii rai mi-au retezat zenitul si-atunci am ramas sa plang pe gunoaie jucandu-ma doar cu picuri de ploaie... dar stiu, curand va veni

afara noaptea si-a inceput lupta,in curand o sa castige... pe drumul cel vechi, strabatut de mult mea multe timpuri se plimba un gand... gradina din colt,obosita, priveste un fir de trandafir,abia

si daca ar fi sa cred in tine si-n ochii tai frumosi,ce ar mai fi atunci in marea disperari? ce-ar face atunci frumoasele corabii ce trec prin portul meu? si ce n-as da sa pot sa cred,ca nu exista

a fost si este prea frumos prezentul vietii dincolo de moarte, cand ingerii incet, te strang la piept si sufletul se pleaca trist in noapte. o lacrima s-a scurs poate-n pustiu, plangand amorul

cuprinsa de lumina ma inalt spre apus... imi pare azi mai fericit apusul ,dar totusi nu doresc sa-l recunosc:prea multe au fost in el apuse, prea multe azi, in el ascunse,dar nu ma pot opri sa nu