Portret

Cine e fecioara cu acel chip visător, frumos, dulce și sfânt ... ca un chip de Madonă? Are ochi măslinii, melancolici și cuminți, căutând fericirea prin lumea ostilă și ipocrită, sperând în zadar că o va schimba. Zâmbetul drag și enigmatic îi înflorește pe fața trandafirie, adolescentină, aducând-o la apogeul frumuseții. Două sprâncene arcuite și subțiri îi apără ochii sfioși, un nas fin tronând deasupra unor buze mici și rozalii. Părul ruginiu, despletit, lung și rebel, ca un peisaj de toamnă în care frunzele zboară duse de furtună, îi cade liber, într-o cascadă, peste umerii dalbi și calzi. Rochia verde, simplă și decoltată îi pune în valoare corpul suplu, cu linii armonioase. Privesc o adolescentă cu sufletul imaculat, iubitor și voios de copil. Îmi pare inteligentă, romantică și inocentă, cu trăsături desăvârșite, emanând multă sensibilitate și blândețe. E o adiere de vânt ... ce duce cu ea visuri neîmplinite încă și speranță, multă speranță. E un portret de fecioară...