alexandra lupu

In caderea strazilor si a felinarelor Cu aer frant, damnatul is alearga Femeia... Cu clepsidre in loc de degete, cu cutite si solzi In loc de coaste... La limita trotuarelor scuipa

Sa te lasi cuprins de noapte ca de o femeie frumoasa cu buze si sani mari… Intr-o noapte in care toate luminile se vor stinge incetul cu incetul pentru ca strigatul e mult prea puternic, pentru

Circul teribil prin intestinele orasului, pe fata cu un ranjet stupid si decadent pentru ca asa trebuie… Nu mai cunosc nici macar o notiune care sa aduca cat de cat cu cea de om si nu de vierme

Loc nu avem in tinutul ploii fara sa nu ne cautam, asemenea Unor neinitiati, umbrele de apa. O primvara cu flori Osandite si betege In laguna cu gust de ploi. Neindemanatic hotul de

Caut in plansul noptilor Primul strop din betia lumii. Plutesc lamapadare in umbra fluviului Si o zbatere din mine porneste nebun spre cer. In trecerea ei se starneste pielea Tartarului Si se

Gonesc prin mine idoli cu aripile inspaimantate. Strang in mana o bucata de lut din care se scurge Sange. Se plange pentru pacatul meu, pentru Nestiinta si nebunia mea. Adam si ingerul decazut

Lumea are gust de fecioara murdara, Care se da jos din pat in dimineti scortoase, Mazgalite cu abur, dupa o noapte de vise, vise cu taxe, Cu tocuri rupte, cu by-pass-uri, cu pasari ce urla-n

Marea nu e departe. Zvonul ei il simt lovind in glezna dreapta cu atata putere incat ma sperie. E pulsatia mintii oare? A mintii mele pe care mereu o ratacesc pe coridoare intunecate, cu

Noaptea zbor pe patru roti platindu-mi singura nebunia.

Osanda pe chipul disperat de seara si de aplauzele lor prelungite.... si pescarusii rotesc franghiile.. marea e-n vuiet.

Sa ridici din pamant mare si din mare pamant, cu scobituri in care cresc invers podgorii cu vin amar...... si sa ridici din Cer strigat si in strigat Cer, cu mainile cele de taina,cu ochii cei