Am lasat navodul sa cada usor
Am lasat navodul sa cada usor In linistea urbei, In linistea marii. Nu insereaza nimic inainte de vreme. Ultimele lumini gonesc in pantec. Unele acolo, altele in suflet. Niciodata marea Nu fu
allegro...
In caderea strazilor si a felinarelor Cu aer frant, damnatul is alearga Femeia... Cu clepsidre in loc de degete, cu cutite si solzi In loc de coaste... La limita trotuarelor scuipa
sfasieri...
Loc nu avem in tinutul ploii fara sa nu ne cautam, asemenea Unor neinitiati, umbrele de apa. O primvara cu flori Osandite si betege In laguna cu gust de ploi. Neindemanatic hotul de
ramasita in mine
Caut in plansul noptilor Primul strop din betia lumii. Plutesc lamapadare in umbra fluviului Si o zbatere din mine porneste nebun spre cer. In trecerea ei se starneste pielea Tartarului Si se
fuga din launtru
Gonesc prin mine idoli cu aripile inspaimantate. Strang in mana o bucata de lut din care se scurge Sange. Se plange pentru pacatul meu, pentru Nestiinta si nebunia mea. Adam si ingerul decazut
sa fim realisti
Lumea are gust de fecioara murdara, Care se da jos din pat in dimineti scortoase, Mazgalite cu abur, dupa o noapte de vise, vise cu taxe, Cu tocuri rupte, cu by-pass-uri, cu pasari ce urla-n
TAXI
Noaptea zbor pe patru roti platindu-mi singura nebunia.
MOMENT
Osanda pe chipul disperat de seara si de aplauzele lor prelungite.... si pescarusii rotesc franghiile.. marea e-n vuiet.
Încercare
Sa ridici din pamant mare si din mare pamant, cu scobituri in care cresc invers podgorii cu vin amar...... si sa ridici din Cer strigat si in strigat Cer, cu mainile cele de taina,cu ochii cei
