La mijloc de iarna,
Pe varf de munte
Instrainat de lume,
Instrainat de toate,
Sta al meu suflet
Pierdut si inghetat.
Ar vrea sa se-ntoarca,
Dar drumul l-a uitat
Si-i e sortit sa stea
Stau la masa, meditez,
Dar de fapt, ce debitez?
De fapt...
Invart in multimea de ganduri
din caldarea mintii,
atenta la foc, sa nu dea in clocot...
Imi caut cuvintele ratacite
prin pestera
Lacrimi de sange
Imi scalda obrajii,
Lacrimi amare
Coboara agale.
Lacrimile ma-nsotesc,
Ma imbata, ma desfata,
Ma calmeaza, ma-nbuneaza,
Ma trezesc si m-ametesc.
Lacrimi de sange
Imi
Sunt vie,
si totusi sunt moarta.
Sunt doar o umbra
pierduta in noapte,
un gand ce rataceste
mereu speriat,
Si zboara...departe.
Sunt pierduta,
confuza,
ratacesc,
incerc sa ma regasesc.
Nu
Amintește-ți de ziua trecută,
Amintește-ți de viața pierdută
În căutarea unui vis.
Amintește-ți tristețea,
Amintește-ți povestea
Începutului de drum.
Amintește-ți de mine,
Amintește-ți ce
E primavara-n sufletul meu,
Floarea sperantei a iesit la lumina,
Ghiocei de vis revin
Din zapezile mele incalcite
Muguri de suspin mijesc,
Verdele ierbii erupe,
Sub adierea ragusita
A clipei
Cuvintele
sunt seminte
pe care le seaman
in versuri
ca sa incolteasca
in inima celor
care
le vor fi citit
demult,
in vremea indepartata,
cand afara ploua
cu lacrimi
de otel.
E liniste si pace
e tarziu,
e noapte...
Spaima ma cuprinde
si frica ma indeamna
sa plec in noapte.
sa ma pierd
...pe strazile pustii.
Sa fug de toti,
Sa fug de toate,
Sa ratacesc
prin
Vreau sa uit, incerc sa uit,
Ce-a fost frumos dar a trecut;
E dureros, a fost atunci,
Odata, demult,
A fost in trecut.
Chipul lui ma-nsoteste,
Sentimentele-mi rascoleste,
Fie zi sau fie
Zbor plângând, cu lacrimi de rouă,
Zbor departe-n Univers...
Pierduta sunt de toți și toate,
Din minte totul mi s-a șters.
Tot ce fac, este să zbor;
Plângând, râzând, cântând, sperând.
