Poezii

Sunt vie, si totusi sunt moarta. Sunt doar o umbra pierduta in noapte, un gand ce rataceste mereu speriat, Si zboara...departe. Sunt pierduta, confuza, ratacesc, incerc sa ma regasesc. Nu

Lacrimi de sange Imi scalda obrajii, Lacrimi amare Coboara agale. Lacrimile ma-nsotesc, Ma imbata, ma desfata, Ma calmeaza, ma-nbuneaza, Ma trezesc si m-ametesc. Lacrimi de sange Imi

Stau la masa, meditez, Dar de fapt, ce debitez? De fapt... Invart in multimea de ganduri din caldarea mintii, atenta la foc, sa nu dea in clocot... Imi caut cuvintele ratacite prin pestera

Vreau sa uit, incerc sa uit, Ce-a fost frumos dar a trecut; E dureros, a fost atunci, Odata, demult, A fost in trecut. Chipul lui ma-nsoteste, Sentimentele-mi rascoleste, Fie zi sau fie

La mijloc de iarna, Pe varf de munte Instrainat de lume, Instrainat de toate, Sta al meu suflet Pierdut si inghetat. Ar vrea sa se-ntoarca, Dar drumul l-a uitat Si-i e sortit sa stea

E liniste si pace e tarziu, e noapte... Spaima ma cuprinde si frica ma indeamna sa plec in noapte. sa ma pierd ...pe strazile pustii. Sa fug de toti, Sa fug de toate, Sa ratacesc prin

Cuvintele sunt seminte pe care le seaman in versuri ca sa incolteasca in inima celor care le vor fi citit demult, in vremea indepartata, cand afara ploua cu lacrimi de otel.

E primavara-n sufletul meu, Floarea sperantei a iesit la lumina, Ghiocei de vis revin Din zapezile mele incalcite Muguri de suspin mijesc, Verdele ierbii erupe, Sub adierea ragusita A clipei

Amintește-ți de ziua trecută, Amintește-ți de viața pierdută În căutarea unui vis. Amintește-ți tristețea, Amintește-ți povestea Începutului de drum. Amintește-ți de mine, Amintește-ți ce

Îmi plâng singurătatea, Îmi plâng pustietatea, Sufletului... Îmi plâng visele, Îmi plâng speranțele, Viitorului... Îmi plânge inima, Îmi cade lacrima, Pentru tine...

Zbor plângând, cu lacrimi de rouă, Zbor departe-n Univers... Pierduta sunt de toți și toate, Din minte totul mi s-a șters. Tot ce fac, este să zbor; Plângând, râzând, cântând, sperând.