Jurnale

Un coleg a remarcat astăzi, din pură întâmplare, șuvițele roșcate din părul meu. Era vina luminii de la amiază, a razelor care se jucau nevinovate prin umbra viselor mele, acoperit de șatenul închis

AIAlexandra Ivan

0

2

Ceva lipsește. Pereții albi, de obicei martori muți ai dezastrului meu interior și exterior, mă amenință astăzi, ca și cum ar fi ultima zi în care aș putea să-mi revendic dreptul la fericire. Porția

AIAlexandra Ivan

0

2

Joi dimineață, nu-mi doream decât să dorm. Un somn lung al uitării de mine, de lume, un somn lung fără vise, cu pleoapele strânse ca să nu alunece printre ele lacrimi adormite. Din păcate pentru

AIAlexandra Ivan

0

2

8 April „Și gândurile noastre se sărutau lipite de ziduri”... Cât de simplu și dulce (știu, repet, repet, repet... până la extenuare dulce... dar cât de dulce!) ar fi fost să fim liberi de umbra

AIAlexandra Ivan

0

0

6 April Se pare că și Micha doarme. Și somnul lui îmi e dușman. Nu mai aud culorile neașteptate. Palidă mi-e lumina. „Micha... Micha... greu îmi e să te înțeleg”, i-am șoptit. Și el a zâmbit

AIAlexandra Ivan

0

0

Îmi pregătisem discursul dinainte. Nu mi-era greu să mă văd exact cum m-ar fi văzut el... până la urmă, totul e o chestiune de perspectivă. *** Toate, viața mea, imaginea lui, zilele și vântul...

AIAlexandra Ivan

0

0

Odată, cineva mi-a dăruit o floare de vanilie...\\ De fapt, n-a existat nici o floare! ci doar mirosul ei obsedant ce tânjea după formă. N-a existat decât un gând, o scânteie ce tânjea să se

AIAlexandra Ivan

0

0