plecarea ta
mi-a sculptat în lungul venelor, trepte sângelui - și le urcă
din două în două!
nu-mi cere zâmbetul când fiecare pas care te alungă este pe obrazul meu
palmă
nu-mi cere să te visez
îmi caut linștea
le simt pe undeva în preajmă văluirile
aș vrea să le ating, să-mi învelesc sufletul în ele
cântecul ierbilor, cântecul naturii toate îmi aduc aproape privirea celui care știu
că
