Poezii

plecarea ta mi-a sculptat în lungul venelor, trepte sângelui - și le urcă din două în două! nu-mi cere zâmbetul când fiecare pas care te alungă este pe obrazul meu palmă nu-mi cere să te visez

îmi caut linștea le simt pe undeva în preajmă văluirile aș vrea să le ating, să-mi învelesc sufletul în ele cântecul ierbilor, cântecul naturii toate îmi aduc aproape privirea celui care știu că