Poezie

Secolul meu

Ganduri vegheate de numai 13 primaveri

1 min lectură·26 aprilie 2010

Mediu

Vreau ploaie...

Vreau vânt...

Să curgă șiroaie,

Să măture pe pământ.

Vreau păcat,

Păcate să adun,

Căci simt că am mai fost pe-aici

Când am fost bunici,

Când am fost cuminți (oare când?!).

Acum, ca nicicând, sunt;

și mă simt prezentă în stropul mărunt

Așa cum numai eu am putut să simt

Veacuri în care n-a trebuit să mint.

Oare când? Oare vis?

Oare spirit compromis?

Blestemați la paradis

Noi nu vom muri,

Vom rămâne așa mereu

Pierduți un secol,timpu-i greu

Pe umărul meu...

Ancestrali și futuriști,

Oameni vii și oameni triști.

Cu mâna întinsă spre viitor,

Cu fruntea-ntoarsă spre trecut,

Noi de acolo ne-am văzut

Și ne-am zâmbit cu un rictus obosit.

Plouă.

Bate vânt.

00897

Alexandra. “Secolul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-0033366/poezie/13938549/secolul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.