Poezii

În brațele tale dezamăgire am adormit Ești precum un cavou de gheață Ce suflarea mi-a tăiat ,m-ai îngropat… Îmi văd trupul cum putrezește Văd cum viermii mă cercetează. Un plop deasupra

În brațe m-ai strâns atât de tare Și am simțit cum fiori fierbinți Umblau nebuni prin trupu-mi Răsuflarea ta îmi șoptea vorbe dulci Ochii tăi mă priveau cu dorință Te-ai întins pe patul încă

Bucăți de carne curudă cad Din trupu-mi putrezit Sunt cerul ei Și ploi de sânge vărs. Iar vocea-ți mută o ascut Și aud aceleași șoapte din trecut Cerul se-nfurie, se mânie Dar forță să mai

O groapă-n cimitir am săpat Și-un trup am dezgropat Secat de sânge , mâncat de viermi O diformă piatră așezată Deasupra mormântului cel uitat “Cel ce a murit singur Înainte de a se

O noapte sumbră s-a lăsat peste patu-mi Simțeam cum mă apăsa din ce în ce mai tare Pleoapele de plumb îmi striveau ochii S-au închis ușor,ușor… de tot Umbra-mi vedeam cum spre un mormânt

Soare tu pentru mine te-ai stins Lună de ochii mei te-ai ascuns M-ați părăsit cu toții! Singur pășesc spre moarte Dar de mine e atăt de departe M-ați părăsit cu toții! O ultimă rugă

Cutia craniană aș vrea să-mi sfarm Și creieru-mi să-l scot,să-l storc Și poate că din el să curgă Măcar o idée bună… Trăiesc pentru a învăța să mor. M-am născut din nimic Și mâncat de viermi

Vocea-ți surdă mă strigă și nu vreau să privesc în urmă, să mă gândesc la clipele, ce au trecut… Privirea-ți oarbă mă atinge și vrea din drum să mă opresc să te privesc o

Întruchipare a binelui si a înțelepciunii Asta vrei sa cred că ești? Nu! Nu cred asta Ci eu aș spune că tu ești Sclipirea de geniu a unui nebun Ce fără de păcat se crede a fi Și că doar lui tu

Trupu-ți murdar de sânge Zace întins pe patul nefăcut Mă întreb de ce… Priviri seci îmi arunci În ochii tăi citesc doar dispreț În cameră miros de aer expirat Vreau să deschid geamul Dar

Singur , mă îndrept pe calea nevazută Alerg mi se pare că merg Firul de nisip abia se strecoară Dintr-o încăpere in cealaltă a clepsidrei Mă trec clipele sau mi se par că trec Sunt in pragul

Noaptea își lasă mantia de catifea peste întreg orizontul Pe lânga trandafirii cu miros de mucegai mă plimb Pământul fierbe , frunzele se usucă și se năruie Și-n ploaia lor aspră pășești spre mine