o piatră,
un bulgare de pământ,
un copil ascultă.
alunecăm ca peștii
și solzi pe solzi se spală
mă plec și mă-înspăimânt
de gândul mort pe care-l cânt
copil de piatră sunt
și
apa a secat de gânduri
obligând revolta la un compromis
singuratic sta între scânduri
tot extaz dar și proscris…
Antistene fermenta amiaza circumstanțială
în diminețile glonț.
mă scald la umbra unui corp de iluminat.
un far vetust- totuși neterminat.
în picuri de rouă fierbinte,
arzând sub buza care minte.
alunec în cascadă de lumină și foc acru,
sub farul
AO