mă scald la umbra unui corp de iluminat.
un far vetust- totuși neterminat.
în picuri de rouă fierbinte,
arzând sub buza care minte.
alunec în cascadă de lumină și foc acru,
sub farul
apa a secat de gânduri
obligând revolta la un compromis
singuratic sta între scânduri
tot extaz dar și proscris…
Antistene fermenta amiaza circumstanțială
în diminețile glonț.
o piatră,
un bulgare de pământ,
un copil ascultă.
alunecăm ca peștii
și solzi pe solzi se spală
mă plec și mă-înspăimânt
de gândul mort pe care-l cânt
copil de piatră sunt
și
AO