Mediu
Noapte de noapte voci și șoapte
Ar auzi pereții. Glasul tăcut
Zidit adânc răsună
Mișună gândacii – cavaleri în beznă
Umbra instaurată sparge percepții
Sunt concepții. Respir adânc
Capul se scufundă. La gleznă
Am brățară de furnici mișunând
Aripă pe tavan, fă-mi vânt.
Dezvelește-mi trupul, furtună!
Înghit în sec, aprind lumina
Diavolii trag cortina
Demoni pământești mă țineți treaz
Vino, păcat, mă domolești
La orice pas cad și aprind țigara
Un răsucit de cap, stai atent!
Moment de moment, când aura
Se stinge – tremurat lent.
Spirite absent, aprinde lumânarea
Revarsă ceara. Unde ți-e ascultarea?
Picățele zburătoare cuprind depărtarea
Și iată cer senin!
E a doua zi
Mâna lată de oboseală
Se frăsuie în venin, în van
Șerpii stau ascunși, e vânătoare
Ziua e sus, mă ridic din pat
E ziua următoare.
001948
0