dintr-o respirație
tu radiezi visare eu inspir și aberez
din trei în trei
aș vrea să fac o piruetă din trei rotiri și la cea de-a treia rotire să rămân în aer ca un fum așa voi putea să te învălui - dar nu aș mai putea să te sărut aș vrea să mă dau de
bilețel pentru ea
perfect / imperfect în joc discret cu mine încet mă amețești mă fugărești nu mă iubești poate-ți dorești voi cădea aiurit într-un final inedit. alexandru.
înduplecarea grațioasei mâini
de sub umbra formelor tale privirea mea așteaptă unduirea conturului de aur la întrebarea zâmbetului tău căutarea mea se naște și moare frivol sub efemerul unui răspuns
de ce se ceartă îndrăgostiții?
astăzi, înainte să cad din picioare ca să mor apoi din cauza loviturilor primite de la trecători cu semnul exclamării în cap, mi-a fulgerat un gând: de ce se ceartă
amintire cu eschimoși
într-o zi Soarele se va desface în doi Unul voi fi eu Celălalt, tu știi cum se sărută eschimoșii? m-ai întrebat și capete noastre s-au crăpat în două iar inimile au îceput să
Crochiu
Două rânduri de verde Traversează pe rosu în ochii tăi… Amendează-le – merită! Le-ai fi putut omorâ! Curentul cald de miere Þi se scurge din buze Precum sângele meu; Puteam fi doi. Am
De ce plângi?
De ce plângi, Măline? Crezi că florile pe care le-ai omorât, simt? Mai bine întinde mâna Și dă-mi norul ăla: în caz că plouă, Mi-l pun în cap. De ce plângi, Măline? Crezi că cirezile care
Amețit
Am doi obraji care nu mai vor Să mai stea pe mine; Mângâierea nu-i mai bucură, Mi-i dă jos de pe față, Mi-i tranformă în ceva – altceva. Și ce frumos era!, vor striga ele, buzele lui ar fi
Delir
Mă las atras în moartea fericirii mele. Peste ochii tăi mari Vreau să văd dragostea. Sufletul meu să-l crăp Și să scot din el sângele Care mă ruginește rău Și mă doare, Ca un prieten
Asta vreau
Glasul florii de dragoste, Suflarea vantului de aur, Mangaierea privirii de sarut, Asta vreau! Culorile sufletului cald, Forma privirii mari, Atingerea inimii frumoase, Asta vreau! Firul
Anti eu
Strig la iarna sa mai stea, Dar nu vrea. Zice ca nu ma stie; Strig la nouri sa nu fuga Dar nu vor. Spun ca mai au de umblat; Strig si la picaturi sa nu cada Dar tot cad. Nici macar nu-mi
