Poezie
7
1 min lectură·
Mediu
de câte ori mă văd ajuns în supermarket îmi vine să plantez o roșie
și s-o gust din rădăcinile pe care vreau să le moștenesc
dar nu le cunosc
un citadin
crescut pierdut de neam învățat să trăiesc departe
cu destin printre apatrizi-nu oameni
ascunși de graiul meu amestecat de istorie
care curge ropote prin tranșee fortificate de percepția timpului asurzitor
032.782
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Cenușa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Alex Cenușa. “7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-cenusa/poezie/14146159/7Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCNCNuta Craciun✓Imi place prin ineditul spunerii, o spunere însă parcă putin instabilă si cam directă alternanța cu lumea reală. Intuiesc o abilitate artistică, o incizie în "timpul asurzitor" care se întinde peste istorie. E de mers înainte!!
0
IPDistincție acordată
Frate Alexei,
Cu gândul la dumneaei
Nimeni alta decât Ea, muza Poeziei
Erato, fiica Mnemosinei şi-a lui Zeus
Din ale tale gânduri, culeg...
“ușile se deschid, direcția nord
încă mă gândesc la ce stație trebuie să cobor
să dormi
tu poți să vezi cu ochii închiși
cum
oamenii cerșesc dragoste
eu mor de fiecare dată când voi vă treziți
odată a venit Kafka la înmormântarea mea
și a fost frumos
pierdut de neam învățat să trăiesc departe
cu destin printre apatrizi-nu oameni
ascunși de graiul meu amestecat de istorie
care curge ropote prin tranșee fortificate de percepția timpului asurzitor”
În locul celor trei puncte
Am o mie de lucruri să-ţi spun
Nu ne grăbim. Nu trebuie să aflăm totul deodată
Deocamdată, spre norocul nostru, avem vreme destulă
Nu ne grăbeşte nimeni
Mai mult, dacă ne aşezăm între secunde
Timpul se opreşte în loc şi aşteaptă
Cu gândul la dumneaei
Nimeni alta decât Ea, muza Poeziei
Erato, fiica Mnemosinei şi-a lui Zeus
Din ale tale gânduri, culeg...
“ușile se deschid, direcția nord
încă mă gândesc la ce stație trebuie să cobor
să dormi
tu poți să vezi cu ochii închiși
cum
oamenii cerșesc dragoste
eu mor de fiecare dată când voi vă treziți
odată a venit Kafka la înmormântarea mea
și a fost frumos
pierdut de neam învățat să trăiesc departe
cu destin printre apatrizi-nu oameni
ascunși de graiul meu amestecat de istorie
care curge ropote prin tranșee fortificate de percepția timpului asurzitor”
În locul celor trei puncte
Am o mie de lucruri să-ţi spun
Nu ne grăbim. Nu trebuie să aflăm totul deodată
Deocamdată, spre norocul nostru, avem vreme destulă
Nu ne grăbeşte nimeni
Mai mult, dacă ne aşezăm între secunde
Timpul se opreşte în loc şi aşteaptă
0
ACVă mulțumesc amândurora pentru gânduri! Orice soi de validare a unei posibile direcții pozitive, mă încurajează să duc mai departe o formă care nu mi-a fost niciodată anexată.
0