de câte ori mă văd ajuns în supermarket îmi vine să plantez o roșie
și s-o gust din rădăcinile pe care vreau să le moștenesc
dar nu le cunosc
un citadin
crescut pierdut de neam învățat să
ți-am mângâiat scrisul care puțea a nepăsare
iar după ce m-am măsurat din amintiri
mi-am comandat o duzină de sicrie
identice
cineva m-a întrebat
de câte ori poate muri un om
eu mor de
termite ieşeau din spatele meu
și-mi curgeau mușuroi pe umeri
dar tu ți-ai făcut burka din palme
și-ai gemut
îngrozită
ca într-un film mut
le urmăreai cu privirea
cum îmi curg pe umeri, pe
culoar făcut din plante verzi
și fețe dezordonate
pășesc atent să nu alunec
îmi simt inimile ridicate
dar oamenii aleargă prin zăpadă
cu bucăți din noi
se joacă de-a canibalii
cum ne jucăm și
nu-ți fie teamă
să dormi
pentru că nimeni nu poate să te vadă
deschis
iar când țipetele se adună
tu poți să vezi cu ochii închiși
cum
oamenii cerșesc dragoste
AC