scrie în cartea sfântă că nu poți sluji la doi domni,
dar eu mi-am împărțit sufletul ca un negustor flămând la iarmaroc.
cum se lasă întunericul, mă așez la masa celui de-al doilea stăpân,
vărsând
am văzut cândva un om
c-un pas mai mare
decât el.
de pe geam
îi puteam măsura
viața
între degetul mare și cel arătător.
o ținea-ntr-o pungă
la sub braț,
strânsă
ca pe-un rest.
și se
au îmbătrânit ca niște arbori la marginea unui drum județean,
asaltați de praf, de camioane și de ierni venite prea devreme,
dar au rămas pe poziții, cu rădăcinile înfipte adânc în pământ,
ca să nu
prin vămile astea mizerabile prin care ne târâm zilele,
printre facturi, minciuni și legi făcute la mișto,
tu ești singura mea contrabandă de lux,
singurul adevăr nesfâșiat de câini.
când totul în
În timp ce lumea se prăbușea în tranziții și în minciuni,
bunica stătea în genunchi pe scândura goală a casei,
bătând mătănii ca un soldat care sapă o tranșee împotriva morții.
Mirosea a prescură, a
Până mai ieri, lumea avea marginile tăiate drept.
dacă mă întreba de ce plouă,
inventam pe loc un nor din bumbac
și eram crezut pe cuvânt.
acum a învățat cum se leagă lucrurile de fapt
îmi pune
Copila mea a adormit cu degetul mare
strâns în pumnul meu.
îl țin așa, ca pe un mâner de valiză,
cu care trebuie să trec o graniță secretă,
noaptea, prin somnul ei.
din când în când, își trage
Ani de zile am mers pe un drum greșit,
convins că destinația e chiar mersul.
răsfoiam zilele ca pe niște ziare vechi,
căutând în ele un anunț important
care fusese deja șters.
îmi pierdeam timpul cu
AC